Poliblog

creeazacadou!

2011-12-09T04:18:00.000-08:00

Şapte

2011-11-24T04:23:00.000-08:00

E 24 noiembrie azi. E ora 14 jumate, vremea nu este însorită. Nu este buletinul meteo, dar discuţiile despre dată şi vreme sunt o bună introducere în orice situaţie. La categoria asta ar mai intra sportul, impozitele şi înjuratul guvernului. Dar să trecem la subiect.

Mrţ, căci marţi a fost o zi scurtă, deci mrţ, cum spuneam, am primit una bucată bilet la concertul Phoenix din cadrul UNIFEST, adică o porţie de distracţie gratis, nu pe degeaba. Şi fiind foarte productiv în acea zi de 22 noiembrie, am zis că merit un concert bun. Ei, şi iaca virgulă că mă urc în RATB numărul 311, validez cardul RATB care trebuie validat la fiecare urcare, căci altfel sunt pasibil de contravenţie şi astfel am devenit un partener al RATB-ului în asigurarea unui transport civilizat. Sau ceva de genul. Aşa.. şi ajung la locul de întâlnire fixat în prealabil, mă alătur grupului format din E, L1 şi A şi pornim agale spre Sala Palatului, unde ne regrupăm cu S. După 15 minute, o recuperez şi pe L2. Intrăm, stăm o oră degeaba, căci aşa e la concert, şi intră în scenă Phoenix.

Ora-Hora, Baba Novak, Mica Ţiganiadă şi alte hituri cunoscute. Apoi, o perioadă de cântece compuse în engleză de care nimeni din sală nu avea habar. Nu că ar fi fost asta o problemă, căci e nevoie să mai şi compui, nu să trăieşti din trecut. Însă atunci am realizat că Phoenix-ul sună banal. Erau nişte melodii banale, cu versuri banale, salvate de Ţăndărică la final, prin improvizaţie. Mi-a devenit foarte clar că Phoenix-ul a devenit o trupă banală de când au plecat Baniciu, Kappl şi Mani Neumann. Nu au nimic în plus faţă de alte trupe.

Părerea mea e că Baniciu are o voce peste a solistului actual, Kappl oferă un bass mult mai bun, iar Mani Neumann aducea exact elementul care făcea ca Phoenix să fie unică: vioara. Balada Negru Vodă a sunat foarte bine, dar fără solo la bass şi fără vioară a sunat cam banal. Folosesc cam des acest cuvânt, dar cred că se potriveşte la fix.

Nu vă mai spun că L1 şi A au plecat la jumătatea concertului. Aşa că, per ansamblu, a fost frumos, căci a asculta Phoenix live e mare lucru, dar totuşi, regret lipsa celor trei ex-membri de mai sus. Ar fi fost mult mai tare. Dar cum nemulţumitului i se ia totul, eu sunt bucuros că am ajuns la concert şi că nu mi se ia totul, astfel.

Hai, o zi faină! Eu mă duc la facultate să îmi iau depunctarea, căci tocmai am aflat că metoda mea nu este punctată la maxim. Ei, asta e.

Şase

2011-11-12T08:13:00.000-08:00

Până când nu am să trec de 10 postări anul ăsta, titlurile le voi scrie ca nume de cifre. Adică voi scrie ca şi titlu numărul postului de anul ăsta, dar cu litere.

Am terminat analiza titlului, să trecem la subiect. Ce vroiam să zic? A, da.. Păi, tocmai mi-am instalat cumva, într-un anumit mod şi fel, flash-ul pe win7. În caz că nu ştiaţi, se pare că Macromedia, firma care făcea Flash-ul pe care îl utilizam până acum şi-a dat obştescul sfârşit prin 2005. Iar rămăşiţele au fost revendicate de rivali, Adobe. Aşa că ceea ce aveam eu până acum, flash 8 de la macromedia, nu prea s-a potrivit cu socoteala din Târgu Win7. Cazul a fost rezolvat. Watson, mai departe!

Aşa.. şi ziceam că instalai fleşu, aşa că m-am apucat fain frumos să updatez acea animaţie cu pardon cărţile de la jurnalul naţional. Şi cum sinapsele mele încă funcţionează, m-a gâdilat la conştiinţă gândul că nu am mai scris demult ce am mai citit.

Deci, ză bachet list. Făcută din amintiri, iar aici ştim că nu stau prea bine, aşa că voi povesti ce îmi aduc aminte că am citit.

Cea mai recentă carte terminată se numeşte Cimitirul Buna-Vestire. Un roman scris de Tudor Arghezi. Acuma nu ştiu câţi aţi tresărit când aţi citit "roman scris de Tudor Arghezi", dar incultul de mine a făcut asta, căci habar n-aveam că Arghezi a scris romane. Chiar dacă unul singur. Şi şi dacă e singurul, e absolut fenomenal. Dacă până acum cumva mă opuneam în a înţelege care e treaba cu estetica urâtului, iaca citind acest roman mi-am dat seama. Dacă sunteţi amatori de caţavenci sau kamikaze, romanul ăsta e scris în acelaşi stil. Dar există nişte.. hai să le spunem înjurături, miştouri, scrise cu atâta inteligenţă încât te lasă uimit. Am rămas complet plăcut surprins de acest roman. Foarte tare! Inclusiv ideea de înviere a morţilor şi iminenta judecată de apoi şi reacţia oamenilor.. super tare. Recomand cu căldură.. de fapt, nu.. că se scumpeşte gigacaloria. Recomand cu răceală.. nu, nu e bine nici aşa, se scumpesc medicamentele. Atunci vă recomand să citiţi cartea şi atât. Ce atâta...

Aşa. Înainte de asta, am răsfoit o carte care s-a dovedit a fi ideală pentru petrecut vremea în vehicule pe şine. Adică în tren, în metrou, poate tramvai. Bine, hai, fie, şi în autobuz. N-am zis cum se numeşte cartea, deci să v-o prezint: ea se numeşte Viaţa lui Pi, scrisă de un anume indian, nu i-am reţinut numele (ruşine să-ţi fie, dinu patriciu). Este vorba despre un naufragiu al unui băiat indian, care a supravieţuit pe o barcă cu un tigru bengalez, o gorilă şi o hienă. Frumoasă poveste. Un amănunt, căci la acest capitol stau bine, deci, un amănunt care m-a pus pe gânduri, căci niciodată nu m-am gândit la această problemă, a fost o.. să-i zicem polemică, pe tema religiei. Adică de ce un om nu poate fi musulman, catolic şi ortodox în acelaşi timp? E interesant cum se pune problema. Mai mult nu zic. Cartea asta e din colecţia cotidianul, este mică, se poate citi uşor, are capitole scurte, este cu aventuri, este bine scrisă aşa că puneţi mâna şi ochii şi citiţi.

Aş mai scrie ce am citit, dar nu mai ţin minte acum. De fapt, facem o pauză de cinci minute, să mă uit pe lista BPT. Revin.

Aşa. Am mai citit Anotimpuri, Radu Tudoran. Am să vă spun ce m-a determinat s-o citesc: Prefaţa. Cosmin Ciotloş compară acest roman cu Anatomia lui Grey. Deci, mai spun ceva despre carte?

Ah, da. Cum am putut să uit că am citit asta? Cazul Magheru, Mihail Drumeş. Excelentă carte! Excepţională! Pe asta o recomand şi cu răceală, şi cu căldură.

Da, pe listă este şi Intrusul, Marin Preda. O poveste despre construirea unui oraş nou pe ruinele satelor, la începutul comunismului, combinată cu o poveste de dragoste şi combinată cu o poveste a unui om care nu se poate integra în societatea contemporană lui, considerându-se un intrus. Este foarte frumoasă cartea, bine, sunt subiectiv (îmi plac cărţile lui Preda), dar merită citită.

Nu ştiu dacă am scris pe blog despre asta, nu îmi aduc aminte, dar mi s-a părut o carte absolut obligatorie de citit pentru tinerii care cumva, din greşeală şi prostie consideră comunismul o idee bună. Ce crime, ce atrocităţi, nici nu-mi trecea prin cap că s-ar putea întâmpla aşa ceva. Din punctul ăsta de vedere, romanul este la fel ca romanul lui Petru Popescu, Supleantul. Acolo se arată ce a însemnat comunismul din punct de vedere social, la nivel de individ.

Şi că tot am pomenit de Petru Popescu, trebuie să amintesc cartea pe care mi-a recomandat-o mama: Dulce ca mierea e glonţul patriei. E un must have.

Şi cred că au mai fost câteva citite, dar cred că astea sunt cele mai importante. Nişte cărţi care te fac să îţi pui întrebări, să mai cugeţi, deci să exişti. Şi cam atâta pentru astăzi.

Ştiţi ce se spune: o carte bună merge cu o muzică bună. Ori eu am pus aici cîteva cărţi geniale, dar voi posta o singură melodie. Să vedem, mă gândesc ce să pun... Da, am găsit. Superbă piesă. Deep Purple - When a blind man cries. No, seară faină!

Cinci

2011-11-11T15:09:00.001-08:00

Bunî seara! Da, trăiesc încă. Mărturisesc că zilele trecute am vrut să pun aici o melodie, dar bloggerul ăsta nu prea se descurcă. Şi nu am cum să postez acum melodia aia, pentru că nu mai ţine minte ce melodie era.

Aşa.. Din anumite motive şi prin diverse împrejurări fericite am ajuns astăzi să îmi citesc blogul şi am constatat că în 2009 am scris de 44 de ori, în 2010, 38, iar în 2011, până în prezent, de patru ori. Statistică, boring, dar totuşi.. 4? Sigur că pot mai mult.

Aşa că iată-mă, la al cincilea post pe acest an. Printre articolele pe care le-am scris v-am tot povestit de facultate, dar am realizat că anul III este complet nicăieri. Aşa că da, sunt în anul IV, aproape inginer. Devine interesantă facultatea, abia acum, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Teme destul de nasoale, dar utile. Laboratoare bine făcute. Finally. Am încheiat subiectul.

În alte ordini de idei, gânduri şi fapte, cred că această absenţă masivă de pe blog a fost provocată de fenomenul feisbuc, unde nimeni nu poate spune că nu am fost prezent.

Bun, scuzat fiind acum, să vă zic ce am mai făcut. Păi, în vară am stat la Transelectrica, în stagiu de practică. Nu asta e interesant, ci faptul că m-am ales cu o bursă de practică, bursă care valorează.. mă rog, a valorat câteva sute de lei, mai puţine de cinci şi mai multe de trei. Iar din această sumă ecsorbitantă m-am transformat în fericitul posesor al vinilurilor Iris I, Iris II, Iris III şi Iris IV, al casetelor 4Motion şi al CD-ului Athenaeum II. Asta completează colecţia mea, care cuprinde Iris Lună Plină, Iris Maxima, Iris Cei ce vor fi şi Iris 12 Porţi. Păcat că nu am mai găsit Iris Mirage şi Iris 2000. Însă încă pot cumpăra Iris Mătase Albă şi Iris V (un adevărat chilipir).

V-am plictisit, dar aşa mai aflaţi şi voi despre Iris. Nu că aţi vrea, dar acest blog promovează cultura cu de-a forţa. Muhahahahaa. Am râs diabolic.

Totodată, am trecut la tehnologie mai nouă, numită Acer Aspire 5750G, căci monstrul tehnologic pe care îl călăream a început să tuşească şi se pare că a rămas spitalizat ceva vreme. Probleme de memorie. Deh, vârsta.

Ei, nici eu nu sunt mai prejos cu memoria, căci am uitat ce vroiam să mai scriu, aşa că scăpaţi repede de postul ăsta. Asta dacă v-aţi încumetat să-l citiţi. Bine. Noapte frumoasă, generaţie în blugi. Am să pun totuşi o melodie, în dulcele stil clasic. Ei, dar se pare că tocmai mi-am adus aminte ce melodie vroiam să postez zilele astea.

Dramă în Vamă

2011-08-04T11:25:00.001-07:00

Fără cuvinte. Poate doar unul. Extraordinar!

Val de mare!

2011-04-18T07:47:00.000-07:00

După lungi zile şi nopţi, iată că apar din nou aici, în blogosferă, dar numai ca să mă dau mare cu o nouă descoperire în materie de muzică. Bineînţeles că nu sunt primul care ascultă piesa asta, dar azi am dat peste ea. Nu ştiu cum se face că de fiecare dată când mă gândesc că nu mai am ce descoperi în materie de melodii faine româneşti, apar astfel de întâmplări fericite (adică descoperitul melodiilor).

Promit de acum să mă gândesc cât mai des că nu mai am ce descoperi! :)) Acum vă las să vă bucuraţi de muzică. Play!

Yes, I will be a simple man!

2011-01-28T06:05:00.000-08:00

Capitala Verde este la Sfântu Gheorghe!

2011-01-23T06:01:00.000-08:00

Încep anul 2011 cu acest post, deoarece eu chiar cred că Sf. Gheorghe merită să fie capitala verde a României. Înainte să trecem la argumente şi la persuasivitate (mişto cuvânt), trebuie să vă spun că sunt obiectiv la maxim, deci nu voi fi influenţat deloc de faptul că m-am născut şi am crescut în Sf. Gheorghe. Aşadar, pe cai, oştenii mei!

De ce cred eu că Sf. Gheorghe este Capitala Verde? Simplu: este un oraş liniştit, înconjurat de păduri, nu există nicio stradă fără copaci, parcările care se fac sunt parcări ecologice, toate lucrările de amenajare a aspectului urbanistic sunt finalizate cu plantări de copaci, flori şi toate cele, oamenii ştiu ce e aia colectare selectivă, există containere de colectare selectivă în fiecare zonă de colectare a gunoiului, se colectează până şi uleiul ars, raportul asociaţii verzi / cap locuitor este net superior oricărui oraş din ţară, oamenii ştiu să ţină ambalajele în mână până la cel mai apropiat coş de gunoi, există un colegiu posesor al Steagului Verde şi cred că atât mi-a venit în minte până acum. Dar nu voi ezita să fac update dacă îmi vin în minte alte argumente.

Acestea fiind spuse, nu mai rămâne decât o chestiune de timp până când Sf. Gheorghe va fi declarat Capitala Verde a României! Pe curând, la revedere!

UPDATE> Intrati de urgenţă aici şi urmăriţi paşii pentru a vota cu Sfântu Gheorghe! Spor!

Eroilor - Piaţa Unirii

2010-12-11T16:55:00.000-08:00

Unul din motivele pentru care trenurile vechi de la metrou sunt mai interesante. A fost cel mai fain drum Eroilor-Piaţa Unirii pe care l-am făcut pînă acum în Bucureşti. Enjoy!

Necunoscut - Un acordeon in metrou

Asculta mai multe audio acustica

Cugetările sărmanului stelist

2010-11-19T13:54:00.000-08:00

Se există o vorbă cum că românul s-a născut poet. Şi toată lumea ştie că românul ştie cel mai bine să facă haz de necaz. Deci, să fie pamfletist. Prin urmare, textul de mai jos este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Şi orice asemănare cu viaţa reală este sau nu intenţionată.

Ah! Stadionul Ghencea, doar de teatru mai e bun
Şi Steaua jucând acolo, alergând gazul şi-l arde.
Şi-n această linişte trosnesc seminţe, curge bere...
Victorii... n-am mai văzut de-un secol. Goluri... n-am mai văzut de-o lună.

Un regat pentru o victorie, să-umplu stadionul
Cu coji de seminţe. Dar de unde? Scârţăie apărarea,
În atac miaună motanul, Nicoliţă dă pe lângă,
Iară grecul melancolic tot căzând caută fault.

Gârrr! Ce bună-i berea... Parcă e mai bine acasă,
Mă uit la televizor, de frig nici că-mi pasă.
Pot să-l văd pe Tănase pasând hai-hui
Fără să m-audă că-l înjur de mama lui.

Cum nu ţin cu Oţelul, Doamne? Măcar totuşi au echipă...
Aş merge la stadion, de Steaua nu mi-ar păsa defel
Mi-ar părea superb, dulce să scandez pro-Dorinel,
Un palat, garsoniera, iar nevasta, o Xantipă.

Pe pereţi cu colb, cu lungi pânze de paianjen, în vitrine
Stau trofeele noastre, de ţi-i drag să te-uiţi la ele...
Mândrie, glorie, goluri, stadioane pline, meciuri grele,
Nu seamănă cu Steaua de azi. Într-un soi de amintire

Au ieşit de la-ncălzire - ce echipă fabuloasă,
Lăcătuş, Boloni, Duckadam, Belodedici,
Cela-i antrenorul Ienei, oare ştie ungureşte?
Ceea ce-nconjură echipa e frumoasa galerie.

Eei.. că pe stadion se sting stâlpii de nocturnă.
Moşule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visezi fotbal şi goluri, stadionul încărcat.
De-aş putea să dorm măcar. Gol, a fotbalului minune!

O, acoperă-mi fiinţa cu a ta descătuşată bucurie!
Vino gol! - ori vino moarte - pentru mine e totuna
De-oi petrece încă cu ciobani, cu-nfrângeri şi cu luna.
Ori de nu, cui ce-i aduce? - Bogăţie? - Frecţie!

De ce?

2010-09-29T01:58:00.001-07:00

Fecioara, epilog

2010-08-15T14:18:00.000-07:00

Super tare! A fost un show care a meritat văzut, ascultat şi simţit mai ales. Simţit mâine mai tare la muşchii de la gât. În deschidere, Cargo. Ziua vrăjitoarelor, doi paşi, batacanda, aproape de voi... şi cam atât. Spre surprinderea mea, au cântat numai 30 sau 40 de minute... Dar au fost tari şi ei. Apoi, vorba lu' unu creţ şi fără un dinte de lângă mine şi sormea: "no, să vezi că amu se dezlănţuie potopu, bă!", cu cel mai pur şi simplu grai ardelenesc. Mai jos pun nişte poze, făcute cu motoscârţa de telefon al meu. Amu dacă videţi ceva bini, dacă nu, puneţi mâna şi căutaţi pe youtube.

Cel mai tare moment a fost când Eddie o apărut pe scenă. A fost super. Imaginaţi-vă un monstru din filme horror în realitate pe scenă, şi pe ecrane proiectat ce vede acel monstru. Genial... Nu pot descrie... Lumini şi decoruri excelente. Prelata cu desenele cu Eddie din spate se schimba la fiecare melodie. Super show. Şi asta în condiţiile în care nu am ştiut decât 4 piese din ce au cântat ei. Dacă aveţi drum prin ţări prin care au şi ei turneul Final Frontier, mereţi că nu o să vă pară rău.

Mulţumesc, Gabi!

No, rock rulz, mă!

Fecioara, episodul II (reluare)

2010-08-15T14:16:00.001-07:00

Episodul 2 este în reluare, pentru că o picat netu la sormea înainte să dau publicare.. Aşa că rescriu din amintiri. Nu era prea mult, dar era esenţial să vă spun că înainte de fecioară, am dat o raită pe la old mac donald, pentru un puişor (puicuţă) şi un McCartof. Pe la orele 6 ale zilei, când era soarele la trei suliţe pe cer, ajunsem în faţa scenei. Ăsta e episodul II.

Fecioara, episodul I

2010-08-15T05:43:00.000-07:00

Deeeeeci... am căutat nişte burghiuri prin Cluj (never mind pentru ce), şi fiind duminicăşi Clujul fiind frumos duminică, am decis să fac o plimbare până la Praktiker. Care Praktiker este lângă Polus Center. Care Polus Center este gazda la ghiciţi ce? Aţi ghicit din prima.

Din ce am văzut, scena e imensă, e foarte mare şi de la 100 de metri distanţă. Din câte am numărat (la un moment dat am pierdut şirul), până la ora 16, când scriu aceste rânduri, au intrat cam 1000 de oameni. 75% au tricouri ghiciţi de care? Aţi ghicit din prima. Curios este că mulţi (cam 50 din ce am numărat) aveau tricouri cu Timişoara, Adi Bărar, Cargo etc. Are Cargo fani, nu glumă! Abia aştept să mă introbag şi eu în parcarea Polus Center. Când ajung acasă, promit să vă chinui ochii cu nişte poze 640x480 făcute cu telefonul. Si ia leităr!

Merg la fecioară...

2010-08-15T01:07:00.000-07:00

Nu am mai scris de la Folk You! aici, din câte îmi dau seama, şi pentru asta îmi adresez următoarele cuvinte: "Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!". Buun, după mea culpa, urmează să vă zic că între timp am fost la stână la Dan, unde cafeaua de dimineaţă a intrat în istorie. Am mai fost şi prin Moldova. Şi am mai mers tocmai până la Babe şi Sfinx, via Buşteni-Jepii Mari. După care Sinaia, via Padina-Lacul Bolboci (mama lui)-Zănoaga-Mioriţa-Cota 1400-Telegondola nr. 13. Apoi, am spus "La mulţi ani, Moni!". După care am scos la lumina neonului din Cafe Passage cel mai nou, mai senzaţional şi mai bengos joc: Guruianopoly! Chitară, karaoke, dans, poze, Cola (niami-niam), Heine-Bergenbier şi home. Dimineaţa, vinete... Noaptea, rapidul Harghita... Cluj, via Sf.Gheorghe.

Fain îi Clujul duminică dimineaţa... Nici prea frig, nici prea cald. Autobuzul 9, absolut mirific. Abia aştept să văd fecioara, căci despre asta este vorba în post până la urmă. Dacă acum doi ani am ratat întâlnirea, de data asta nu mai scapă. Însă până la ora întâlnirii, mai am de făcut risărci, să merg pregătit. Aşa că închei aci, cu promisiunea că voi povesti aproape exact ceea ce se va întâmpla diseară.

Rockeri din toată ţara, uniţi-vă! Aaa, era să uit. Bravo CFR Cluj, pentru eveniment! (Vezi, Mădălin, că sunt băiat gigel şi scriu aşa ceva?) Ne vedem mâine!

Folk You!

2010-07-21T02:52:00.000-07:00

Mi-e greu să vă descriu în cuvinte ceea ce au fost şi ce au însemnat cele 5 zile în care am stat la mare. Rămân amintirile, pozele şi filmările de la 2 Mai, Vama Veche şi Folk You!. Şi noi. Da, sunt cam egoist şi nu fac un efort să încerc să povestesc. Cred că şi din cauză că nu am talent de a povesti şi risc să ratez groaznic esenţa faptelor.

Am să spun, însă: La mulţi ani, Paula! Am să ascult mai mult Andrieş. Am să cânt, de fiecare dată când îmi voi aminti: "Bogăţieeeeeeee... "! Am să încerc să nu mai fac gris carbonizat. Am să îl imit pe Şeicaru mai bine. Am să aştept răsăritul, chiar dacă pare că nu se va vedea de nori.

Aşa că.. Dincolo de orice vamă, dincolo de da sau nu, dincolo de toată lumea, FOLK YOU!

După minutul 2:10

Gata, tragem cortina!

2010-07-01T14:03:00.000-07:00

Iată că această dată de 1 iulie nu are numai conotaţii negative. De pildă, eu astăzi am încheiat sesiunea de examene şi anul doi. Totodată, ca să mă laud, al patrulea semestru fără restanţă. Ar trebui să mă simt mai inteligent şi mai deştept, dar nu prea e aşa. Tot ce pot să fac acum e să sper că peste doi ani voi înţelege ce am făcut până acum. Cel puţin, aşa ni se tot spune. "În anul trei o să înţelegeţi tot, până acuma a fost încălzirea...". Bine-ar fi...

Aşaaaa... Şi după examen, am mâncat juma' de pizza (La mulţi ani, Matei!), taclale, alea-alea, ploaie sănătoasă, 7 în carnet în dreptl SDED, peşti morţi, restanţa pe mai la întreţinere, flotor nou şi două filme. Faină zi! Aduc în discuţie filmele pentru că au fost interesante.

Primul: Life of Brian. O capodoperă Monthy Python. Parodie în toată regula. Umor englezesc. Frumos film. Final extraordinar... "Always look at the bright side of life fiuffiufifuifuifuiuifffiiu".

Al doilea: A Seriuos Man. Varză. Eu, adică. N-am înţeles nimic din film. Însă cred cu tărie că prostia nu e de partea filmului, ci în faţa monitorului meu. Mai am de cultivat cultură pe sinapse şi neuroni, nu glumă. Ce a fost interesant în film? Viaţa evreilor în America. Ciudat, zău! Dar iar cred că eu nu am înţeles ce trebuie...

Şi dacă tot a venit vacanţa, eu o pun de-o veselie mai jos:

Exemplul SDED

2010-06-30T11:56:00.000-07:00

Iniţial, nu am ştiut ce titlu să pun la articolul ăsta. Pe măsură ce am scris, însă, mi-a sărit o idee şi o voi dezvolta mai jos. Trebuie să mai spun că, iniţial, mă gândisem să dau un semn de viaţă şi să pun o muzichie care am ascultat-o des zilele astea.

Nu voi începe cu "deci". Aşadar, sunt bine sănătos şi încă am examene. De fapt, examen. Mai este numai unul. În care îmi pun toată silinţa să învăţ, spre deosebire de celelalte examene, unde am invăţat aşa şi-aşa. "De ce?" vine întrebarea logică. Ei bine, cursul ăsta a fost o lecţie nu numai de SDED (Sisteme dinamice cu evenimente discrete - cool, huh? ), ci şi o lecţie de pedagogie. Domnul nostru tânăr profesor a făcut din acest curs nasol, cu multe formalităţi şi greoi, un curs dinamic, interactiv, în care orice student de Poli (binecunoscut pentru privirea inteligentă, dar şi pentru incapacitatea de exprimare) avea curajul să ridice mâna şi să spună că nu a înţeles. Teoria cu formalisme însoţită de exemple uşoare-hilare, serioase şi foarte complicate (în această ordine) a făcut ca această materie (una dintre cele mai grele) să fie considerată una dintre cele mai accesibile.

Şi stau şi mă gândesc oare cum ar fi viaţa la facultate, nu numai la Poli, dacă toate cursurile ar fi la fel. Şi implicarea profesorului ar fi pe măsură. Da, este o utopie, dar este şi o necesitate. Pentru că ies din facultăţi oameni care nu prea se pricep la ceea ce au studiat. Să zicem că din 400 de studenţi absolvenţi, 30 au treabă cu domeniul. Randament 8%. Nu trebe decât cultură generală ca să pricepi că ceva pute.

Exemplul meu: Mă înfioară gândul că am absolvit cursul de Electronică (şi analogică, şi digitală), dar eu încă nu ştiu să fac un circuit cu utilizare practică, pentru că încă nu am înţeles pe deplin funcţionarea tranzistorului. Da, am învăţat zeci şi sute de formule pentru examen. Am făcut referate pentru nişte laboratoare pe care nu le înţelegeam. Dar partea practică egal zero. Toată stima mea pentru profesor, care este un om foarte inteligent şi as în materie. Dar nu este un profesor bun.

La recomandarea unui coleg, zilele trecute am urmărit un curs de analiză matematică la MIT (celebrul institut din SUA, un fel de Poli) şi am rămas mască. Explica întocmai ca la proşti, dar era sigur de un lucru: toată lumea înţelegea.

Acum, nu zic că toţi trebuie să termine facultatea, dar eu cred că este obligaţia morală a profesorului să facă studenţii să înţeleagă. Poate că de la 30 de absolvenţi pe bune se ajunge la 100. Sau mai mult. Dar bineînţeles, timpul le rezolvă pe toate.

Că tot am promis o muzichie, mai jos aveţi un buton play.

Ziua Z

2010-06-06T07:03:00.000-07:00

Astăzi s-au împlinit 66 de ani de la cea mai importantă operaţiune militară a celui de-al Doilea Război Mondial: Debarcarea în Normandia. E greu de spus ce a fost acolo, dar e uşor de spus ce a însemnat această bătălie: începerea eliberării Europei de tirania lui Hitler.

Nu voi prelungi foarte mult această postare, există o adevărată biblioteca pe internet. Voi pune numai două videoclipuri, în bunul meu obicei. 1) Trailerul filmului "Saving Private Ryan" ("Salvaţi soldatul Ryan"), unde primele 20 de minute din film sunt poate cea mai realistă redare a acestei zile. 2) melodia celor de la Iron Maiden, "The Longest Day", cu imagini din acelaşi film.

1)

2)

Trololo lo lolo lolo

2010-06-06T06:27:00.000-07:00

Dacă aţi râs după ce aţi ascultat această piesă şi încă vedeţi ce scriu printre lacrimi, să ştiţi că acest Trolololo veritabil este efectul cenzurii sistemului comunist rusesc. Eduard Khil, interpretul, a scris o piesă despre un cowboy numit John, care merge într-un Mustang spre iubita lui Mary. Cenzura însă a tăiat versurile şi rezultatul este mai sus. Laaaaaaaaaaaaa Tro lolo lol olo lol oloooo!

We are so young now

2010-05-24T04:49:00.000-07:00

Un sfârşit e un început

2010-05-07T10:15:00.000-07:00

Berea după Treasure Hunt e plăcere!

2010-05-06T08:43:00.000-07:00

Am revenit (e drept, cam târziu) cu pozne de la Treasure Hunt. Mai jos vă puteţi delecta cu nişte fapte care, vorba ziarului, au fost adevărate, sunt reale şi vor fi autentice.

O noapte şi-o zi

2010-04-26T09:34:00.000-07:00

A mai trecut o ediţie a Zilelor Sfântu Gheorghe, la fel de plină de activităţi şi concerte. O ediţie mult mai bine pregătită, cu multe surprize (mulţumim Mădălin).

Cu părere de rău că am ratat concertul Iron Maidnem (deh, examene), am ajuns vineri pe la orele 23 în urbe. O noapte albă, cu cântece, cu whist, cu glume, cu mascota şi toate cele. Dimineaţa, o realimentare de 4 ore, apoi, alături de Suzi şi Emilian, m-am aşezat la startul Treasure Hunt. Foarte bine pregătit, dificil, dar foarte constructiv. Am învăţat multe lucruri noi despre oraş. Felicitări lui Vlad şi echipei sale! Dacă anul trecut am reuşit performanţa de a fi pe primul loc, anul ăsta ne-a adus numai un afurisit de loc 4. La anul va fi mai bine! Promit! O să revin cu nişte poze când intru în posesia lor.

Pauză de masă şi deratizare, apoi concert Compact. Excelenţi, chiar şi la 30 de ani. Şi acum, la două zile după concert, încă simt urmările. O febră musculară groaznică la gambe (de la sărit). Cred că toţi cei care au fost acolo au simţit că a fost o atmosferă frumoasă şi o sărbătoare în toată regula!

Şi, precum postul ăsta arată, weekendul a trecut repede. Am revenit la viaţa cotidiană, cu un examen la engleză şi prezentare la mecatronică. Şi mai urmează altele. Dar noi să fim sănătoşi şi totul va fi bine!

Despre prostie

2010-04-18T13:10:00.000-07:00

Instalatorul

2010-04-06T08:29:00.000-07:00

Cartea lui Eli

2010-03-25T13:15:00.000-07:00

Tocmai ce am savurat de la început până la sfârşit încă un film extraordinar. Este vorba, precum v-aţi prins deja, de "Cartea lui Eli" sau, pe limba vorbită în film de actori, "The Book of Eli".

Cât am impresiile proaspete, vă spun că merită să vă uitaţi la film şi asta cât mai repede. Dacă sunteţi genul de om care nu crede în violenţă şi se teme de urmările unui război atomic, atunci acest film vă va da fiori. Dacă sunteţi total indiferent şi vă cam doare drept in locul unde vă doare de societate, religie, viitor, atunci acest film vă va face să vă deschideţi mintea.

Mai jos vă pun un trailer care, insă, nu spune prea multe despre film în sine şi nici măcar nu redă povestea aşa cum este în film. Dar trebuie să fac propagandă, aşa că, vreţi, nu vreţi, daţi un click, apoi mergeţi la cinema să urmăriţi filmul sau cumpăraţi-l de undeva. Asta ca să nu vă îndrept spre comiterea păcatului major: piratarea.

La sfârşit, Doamne fereşte!

Update...
De-abia ce am dat publicare postare, că am zărit cu coada ochiului pe youtube alt trailer, care pare a fi mai apropiat de ceea ce se întâmplă de fapt. Mai daţi un click, apoi mergeţi la cinema. Nu, nu e scump, există Orange film miercuri, mai luaţi pe cineva cu care să dezbateţi.

Reelin and rockin

2010-03-23T10:20:00.000-07:00

Brilliant!

Home sweet home

2010-03-19T09:55:00.000-07:00

Aseară am ajuns pe meleagurile natale cu trenul, pentru rezolvarea unor mici probleme medicale. Călătoria cu trenul a fost pe şine, am citit tot drumul, ăsta fiind un fel de hobby al meu. Adică să citesc o carte pe un drum dus Sfântu Gheorghe - Bucureşti sau viceversa. De data asta a fost vorba de "Marele singuratic" - Marin Preda - carte pe care nu am reuşit să o termin, pentru că este destul de voluminoasă.

Spun că este un hobby de-al meu, pentru că nu mă aflu la prima realizare de acest fel (adică să citesc pe tren), primele două reuşite numindu-se "Vraciul" - vol. I - Tadeusz Dolega- Mostowicz şi "Invitaţia la vals" - Mihail Drumeş, de care v-am mai povestit. "Vraciul" - vol. II - l-am citit după "Invitaţia la vals" şi este o carte pe care oricine poate să o citească şi o recomand celor care cred că a citi o carte este naşpa, gen. O să stârnescă pofta de citit, gen.

Aşaaaa... a, da! Am mai citit şi "Dama cu camelii" - Alexandre Dumas fiul; mama zice că Traviata s-a făcut după această carte. Este o carte cu finalul la început, cam la fel cum este şi "Invitaţia la vals". O poveste de dragoste sinceră, originală, complicată şi tragică. Merită citită pe tren, la baie, în pat, oriunde, pentru că este scurtă, uşor de citit şi interesantă. Gen!

După ce azi dimineaţă am scăpat de Verucă al meu, am fost, în drum spre acasă, la magazin. Mare şi plăcută surpriză am găsit acolo: Lapte Covalact la cutie (curat la cutie). Este un pas înainte făcut de fabrica reprezentativă a judeţului Covasna, cu care ne lăudăm peste hotarele judeţene. Abia aştept să merg la Bucureşti să caut, poate găsesc şi pe acolo laptele de acasă.

În altă ordine de idei, am urmărit "Clasicul României" (adică eternul derby Dinamo - Steaua sau viceversa), însă, sincer, aş numi Clasicul României, de acum, meciul CFR - Urziceni. Parcă joacă fotbal băieţii ăştia. În fine, a fost de toată jena meciul şi, cu asta închei subiectul, comentatorii au fost execrabili. Ca să nu mai zic de bonusul de prostie din partea digisport, Horia Ivanovici la pauză.

Urmează un weekend de convalescenţă pentru mine. Aşa că play la melodie:

Dedicaţie

2010-03-16T11:01:00.000-07:00

Pentru că trecem, de fapt, alţii trec prin vremuri grele, de asuprire şi de interzicere a unor leacuri şi ierburi de vraci, găsite în niscaiva bodegi numite Uiidşop. Pentru că se doreşte înlăturarea tratamentelor naturiste, pentru că în scurt timp vracii (cu d) vor renunţa la proteste legale şi vor trece la proteste uşor ilegale, apoi uşor injectabile. Pentru că, vorba vine, pentru că pot!

Iată ce mi-a trecut prin cap, apropo de vremurile grele care îi încearcă pe unii:

Blackjack

2010-03-14T03:53:00.000-07:00

Canada - SUA: 3-2

2010-03-03T03:46:00.001-08:00

Un meci fabulos! Parcă a fost o reeditare a finalei olimpice de acum 8 ani. Nu regret că am stat până la ora 1 să urmăresc şi prelungirile, a fost un meci irepetabil. Acum un mic rezumat.

Canadienii au început meciul foarte motivaţi, după înfrângerea suferită în grupe (3-5), dar mai ales au fost motivaţi de cei 20.000 de suporteri care au umplut arena. Prima repriză au dominat-o clar, au înscris o dată. A doua repriză s-a încheiat la egalitate (1-1), iar ultima repriză a fost fenomenală. Americanii, tineri şi ambiţioşi, au forţat finalul partidei, au scos portarul pentru un jucător în plus şi, înainte cu 24 de secunde de finalul partidei, egalează la 2. Prelungiri! Cine marchează primul câştigă aurul olimpic.
Repriza de prelungiri a început cu ambele echipe mai precaute, dar cu multe ocazii de o parte şi cealaltă. Însă până la urma, experienţa canadienilor şi-a spus cuvântul şi Crosby a marcat golul de aur. Canada - SUA: 3-2.

Ştiu că hocheiul nu e un sport foarte urmărit la noi, dar sincer spun, astfel de meciuri merită urmărite. Dacă nu pentru sport în sine, măcar pentru spiritul olimpic, care abundă la astfel de partide.

Vă ataşez mai jos imagini de la finala din 2002.

Olimpiada de Iarnă

2010-02-27T01:43:00.000-08:00

A trecut şi ediţia asta de Olimpiadă de Iarnă. Pentru cei care nu ştiu că a fost aşa ceva, ea s-a desfăşurat la Vancouver, anul ăsta, februarie, de pe 12 până mâine.

Nu am să critic delegaţia României, mie mi se pare că au fost realizări destul de importante ale sportivilor noştri şi trebuie să recunoaştem că ăsta ne e nivelul. E ca la fotbal. Nu ne-am calificatla mondiale, trebuie să recunoaştem, ăla a fost nivelul nostru. Spuneam că nu am să critic sportivii români, dar am să vorbesc despre ceea ce am urmărit. Şi anume, despre hockey.

Pasiunea mea pentru hockey (numai cel de la Olimpiadă) datează din 2002, când a fost olimpiada la Salt Lake City, unde am urmărit marea finală SUA-Canada. Ce să zic, mi-a plăcut atmosfera, comentatorii au făcut o treabă excelentă şi jocul în sine mi s-a părut interesant. Şi acum, la 8 ani de atunci, am încercat să urmăresc câteva meciuri live de la olimpiadă (nu e foarte uşor, fiind noaptea). Am nimerit la Canada-SUA (3-5) (grupe) şi Finlanda-SUA (1-6)(semifinală). Şi, norocul meu, se pare că marea finală de mâine se va desfăşura între SUA şi Canada. Eternul derby al celor două naţiuni.

Pentru cei care sunt amatori, el va fi difuzat, probabil, de TVR 1, pe la 22.15 (aşa am calculat). Eu ţin cu canadienii (aşa am făcut şi în 2002). Abia aştept!

Invitaţia la vals

2010-02-27T01:25:00.000-08:00

Nu am mai scris demult despre ce cărţi am mai răsfoit şi citit. Ultima realizare se numeşte "Invitaţia la vals", a lui Mihail Drumeş. O carte pe care o recomand tuturor romaticilor (le va plăcea), mai puţin partea de final, pe care o resping total.

Păi, să vedem despre ce e vorba. Cartea este o "spovedanie" a personajului principal, în care, spune el, va încerca să prezinte cât mai aproape de realitate ceea ce s-a întâmplat în viaţa lui şi ce l-a determinat să ştie că singura soluţie care o are este să se sinucidă. Ce să zic, a reuşit. Pe parcursul a 200 de pagini îşi descrie viaţa, în special cea amoroasă, cu toate femeile pe care le-a cucerit şi le-a făcut să sufere, ca un veritabil Cassanova. Bineînţeles, ultima dintre ele a fost cel mai greu de cucerit şi ea se poate numi "femeia fatală", ea fiind motivul sinuciderii.

Nu pot să vă fac un rezumat, îmi depăşeşte limitele narative, dar vă recomand cartea, mai ales celor care acum încep să simtă fluturii din stomac. Fireşte, nu vă recomand să urmăriţi soluţia aleasă de eroii principali, ci o recomand pentru a învăţa din greşelile lor.

Şi la sfârşit de carte, ca întotdeauna, vine o melodie. Eu am numit-o cântecul aurolacului. Nu ştiu voi cum îi ziceţi, dar tot e faină.

A trecut şi a treia

2010-02-27T01:14:00.000-08:00

Am scăpat de ceva vreme de a treia sesiune, din fericire pentru mine, tot integralist, cu o medie care nu este de lăudat, dar nici de ruşine. Totodată, a trecut şi vacanţa şi o săptămână din semestrul II şi pot să spun că, în sfârşit, materiile pe care le vom studia încep să ne arate drumul către ceea ce înseamnă inginer automatist. Dacă până acum studiam teorii şi laboratoare fără să ne prindem (cel puţin eu) care e şmenu' cu ele, acum se pare (sper să fie pe bune) că lucrurile încep să se lege între ele.
Dacă vreun cititor al acestui blog (chiar există?) vrea să urmeze cursurile vreunei facultăţi de automatică, să fie pregătit cu răbdare de fier şi putere de muncă (exagerez puţin), pentru că abia prin anul 2 sau 3 se începe înţelegerea filosofiei.

Din alte sfere sau emisfere de pe meleagul bucureştean, am încercat din răsputeri, alături de Emil, să înmulţim peşti din specia Betta, însă încercarea s-a dovedit a fi un eşec. Vorba ceea, data viitoare va fi mai bine.

Never miss a beat

2010-02-08T10:12:00.000-08:00

După un examen la care m-au trecut toate emoţiile posibile, am ieşit cu colegii de facultate prin oraş, la un karaoke. Am zis să merg deocamdată numai în recunoaştere, apoi dacă mă ţin corzile vocale, o să mai merg şi cu alte ocazii, mai mult sau mai puţin vesele. Aşa că, pe lângă ha-ha-ha şi lalalala, am auzit şi nişte piese făinuţe, de care nu auzisem până acum. Drept urmare, vă postez mai jos una bucată melodie. Bucuraţi-vă!

EURO 2012

2010-02-07T04:02:00.000-08:00

Acum câteva minute a avut loc tragerea la sorţi a grupelor de calificare pentru EURO 2012. Sorţile au hotărât ca România să aibă un loc în grupa D, alături de Franţa, Bosnia, Belarus, Albania şi Luxemburg. Este o grupă relativ bună, cu şanse de calificare mari. Vreau să zic că se putea şi mai rău. Calificarea depinde foarte mult de meciurile cu Franţa, unde ar fi bine să înregistrăm măcar două egaluri, iar cu celelalte echipe să câştigăm tot sau, dacă ne luăm după vorba "să moară capra vecinului", să pierdem mai puţine puncte decât Franţa. Înainte de această campanie de calificare, însă, vom sta tot la televizor şi ne vom uita la mondialul din Africa de Sud.
Să urăm succes, concentrare şi putere de muncă echipei naţionale! Doamne-ajută!

La mulţi ani, Gică Hagi!

2010-02-05T10:13:00.000-08:00

Astăzi îşi aniversează ziua de naştere cel mai titrat fotbalist român, Gheorghe Hagi. Nu vă mai scriu cifrele şi statisticile care demonstrează că el este cel mai bun fotbalist român, dar vă pun mai jos câteva clipuri cu Hagi, căpitan al naţionalei de fotbal. La mulţi ani!

Imnul sesiunii

2010-01-22T04:39:00.000-08:00

preluare de aici

Vorba vine...

2010-01-19T09:58:00.001-08:00

La Mulţi Ani 2010!!

2010-01-15T15:18:00.000-08:00

Ei uite că a trecut anul 2009 şi noi tot cu blogosfera blogosferiţa noastră. Ce-i drept, am cam tras chiulul, dar promit ca din când în când să mai scriu câte ceva.

Vă urez La Mulţi Ani! şi vă doresc să aveţi parte de toate cele bune! Şi, normal, sper să ne citim mai des pe aici... Până data viitoare, numai bine şi sănătate cu sau fără vaccin!

La Mulţi Ani!

2009-11-30T14:21:00.000-08:00

La mulţi ani tuturor românilor! Chiar dacă unii petrecem Ziua Naţională învăţând, alţii la grătar, alţii muncind, iar alţii pe unde o petrec ei, este o zi în care trebuie să ne simţim mândri că trăim în România cu toate calităţile şi defectele ei, să ne bucurăm şi să ne reculegem puţin. La Mulţi Ani!

Povestea din Ajun

2009-11-29T04:46:00.000-08:00

Am rămas dator de ceva vreme cu povestea mea din Ajun. M-am tot gândit ce să scriu şi nu-mi venea absolut nicio idee. Dar azi mi-am zis să scriu tot ce îmi trece prin cap când mă gândesc la Crăciun. E drept, nu o să aibă fir epic, poate părea fără sens, dar aşa e definit Crăciunul pentru mine. Deci, să încep...

Crăciunul este: mirosul de portocale desfăcute, căutatul cutiilor cu globuri, legarea bomboanelor cu aţă cu acel nod pe care l-am învăţat greu, zăpadă până la brâu, plimbări cu sania, prăjitură cu cremă de lămâie, miros de lemne tăiate, miros de foc proaspăt aprins în sobă, deznodarea instalaţiei, răşina lipicioasă pe mâini, rămasă de la cioplirea bradului, bucuria de a primi cadoul de Crăciun, indiferent care ar fi acela, familia alături, privitul bradului cu instalaţia aprinsă, primirea colindătorilor, momentele de neuitat petrecute alături de cei dragi, sms-urile care vin şi pleacă neîncetat, zâmbetul permanent, liniştea interioară, colindatul firmelor, profesorilor şi cunoscuţilor, Singur Acasă 1, 2 şi 3, vacanţă, somn până la 12, ciocolată, festival, prieteni, iubiri, amăgiri... şi câte multe altele mai sunt, dar nu pot fi scrise. Mă opresc aici, dar nu uit să vă zic Crăciun Fericit şi aveţi grijă de voi şi de cei dragi!

Roşii-acrişoare sau portocale?

2009-11-25T08:47:00.000-08:00

Nu a reuşit. Bunul-simţ nu scoate oamenii la vot. Asta e clar. Dar a trecut momentul cheie, iar acum trebuie să ne uităm mai în viitor. Căci treaba e nasoală. Avem de ales între o mică parte a proiectului pe care l-am votat (guvernul Johannis), sau continuarea celor 5 ani de până acum (Băsescu). Sau mai bine zis, să alegem exact cum am făcut şi până acum, adică alegem răul cel mai mic.

Aşa că, de Moş Nicolae, ne facem cadou pentru 5 ani de zile ori portocale, ori roşii-acrişoare. Să avem inspiraţie!

P.S. Dacă vă plictisiţi, uitaţi-vă pe slideul cărţilor de la Jurnalul Naţional, sau la performanţele echipelor noastre de fotbal. Le-am interactivizat puţin!

Numai bine!

Epidemie de frică

2009-11-06T04:06:00.000-08:00

După o seară de joi foarte plăcută în sensul fotbalistic, am decis să îmi înec amarul în citit. Cartea din care mă delectez cu litere se numeşte "Viaţa pe un peron" - Octavian Paler. Şi citind foarte liniştit capitolul 7, îmi sare înaintea ochilor un paragraf care rezumă tot ceea ce se întâmplă în România legat de gripă. Citez:

"Oraşul părea lovit de o epidemie secretă, care ne înfricoşa pe toţi şi acţiona asupra încrederii oamenilor în ei înşişi. Când mergeam pe stradă n-aveam măşti de tifon pe faţă, dar ne comportam ca şi când am fi avut. Deşi, împotriva unei epidemii de frică nu se poate lupta cu măşti de tifon."

Dacă vă trece prin cap faptul că virgulă cartea tocmai a ieşit de sub tipar, vă spun că şi-a făcut apariţia în anul 1981. E frumos cum se potriveşte ceva vechi la situaţia actuală. Exact cum schiţele şi articolele lui Caragiale reflectă îndeaproape situaţia socială de azi.

Ei, şi ca să ne treacă frica şi supărarea, să ascultăm "Cetatea Neamţului", de George Coşbuc, în interpretarea extraordinară a lui Florian Pittiş.

Born in the USA

2009-10-31T14:20:00.000-07:00

O melodie faină, marca Bruce Springsteen!

Versurile le aveti aici: http://www.lyricsdomain.com/2/bruce_springsteen/born_in_the_usa.html

Bucuraţi-vă de muzică!

La li la li lu lu

2009-10-24T08:15:00.000-07:00

In Memoriam Pavarotti

2009-10-13T12:26:00.001-07:00

14 octombrie 2009 - Bucureşti

Centrul Naţional Tinerimea Română

ora 19.00

IN MEMORIAM PAVAROTTI

Iris 2009

2009-10-13T12:09:00.000-07:00

Scuzaţi-mi întârzierea de numai 5 zile, dar am vrut să fiu solidar cu CFR-ul şi să întârzii şi eu alături de el. Deeeeci, joi seara (căci despre asta vorbim) am avut norocul (cumpărat cu 70 RON) să iau parte alături de alţi norocoşi la spectacolul de revenire pe scenă a formaţiei Iris, în mod oficial cu surle, trâmbiţe, tobe, chitare şi tot alaiul. Chiar dacă sunt subiectiv, vă spun că nu regret că am fost în Sala Polivalentă, căci a fost un spectacol (show) care a avut de toate, chiar şi multe idei noi, nemaivăzute la Iris şi, cred, în ţară la noi (la trupe d'ale noastre).

3 ecrane mari, pe care au rulat clipuri, imagini şi filmarea live pe toată durata concertului. 2 tunuri de confetti care spre sfârşit au acoperit toată sala. Flăcări. Sonorizare de-ţi tremura tricoul pe tine. Iris.

Momentul foarte emoţionant a fost când cei de la Iris au adus "un modest omagiu pentru cei care nu mai sunt". Pe sunetul melodiei "Vis pierdut", pe ecrane au fost amintiţi cei care ne-au părăsit: Freddy Mercury, Michael Jackson, Jimi Hendrix, Laura Stoica, Ralu Filip, Adrian Pintea, Florian Pittiş şi mulţi alţii. În momentul în care aceştia de mai sus au apărut pe ecrane, pur şi simplu tremurai de emoţie şi de sunetul a 4000 de oameni aplaudând şi zguduind Sala.

A fost un concert în care am auzit piese care nu prea se cântă în concertele Iris: "Călătorul", "Tot zbor", pe care mulţi nu le ştiau, dar au prins foarte bine la public.

Per ansamblu, a fost un concert foarte bun, dar dacă ar fi să despic firul în 13 şi un pic, sunt multe aspecte care puteau fi mult mai migăloase, mai ales la o trupă ca Iris, şi mă refer în special la cele 3 ecrane. Au avut un impact imens, chit că nu au fost extraordinare proiecţiile.

Închei spunându-vă să nu rataţi niciun concert Iris, şi că Miercuri avem Seri Albastre la Bucureşti, la Tinerimea Română (pe lângă staţia de metrou Izvor, pentru cunoscători), de la 19. Numai bine!

Cronică video

2009-09-21T05:32:00.000-07:00

Cronică pe scurt

2009-09-20T02:22:00.000-07:00

Şcoala de Toamnă Seri Albastre

Artişti fenomenali, profesori maeştri, o echipă de organizatori nemaipomenită. Ingrediente pentru un spectacol fără precedent, un spectacol care poartă marca Seri Albastre. Încă o reuşită artistică, încă o reuşită organizatorică.

Şi ca să ader la o campanie de tip pro (tv), JOS PĂLĂRIA!

Tot în vacanţă

2009-08-18T09:38:00.000-07:00

Mă gândeam la începutul vacanţei să nu mai scriu niciun post până la luarea de coarne a facultăţii. Dar cum socoteala de înainte nu se potriveşte cu cea de după, iată-mă că o comit. Vă scriu că în dreapta aveţi conexiune cu rezultatele echipelor româneşti la fotbal (asta garantat sunt actualizate) şi vă mai încarc urechile cu alte note bine puse la punct de creatorii Playing For Change.

So... Don't worry, my brother!

Vacanţă

2009-07-06T02:19:00.000-07:00

Ce frumoşi suntem noi, oamenii, aşa cum suntem...

In Memoriam

2009-06-27T04:38:00.000-07:00

Trece timpul, îmbătrânim şi alţii se duc deja pe cealaltă lume. Zilele astea s-a stins din viaţă Megastarul, Michael Jackson. Omul care a strâns pe Stadionul Naţional 71.000 de oameni. Irepetabil.

Pentru muzică, e o pierdere imensă. Pentru fanii pop, e o tragedie. Pentru ceilalţi, neascultătorii muzicii lui, e o pierdere mai degrabă a personajului care era cunoscut de toată lumea, fără să se ştie prea multe detalii. Ţin minte că în copilărie ştiam cine e Michael Jackson, deşi nu ştiam cum arată, ce cântă. Era de ajuns să ştiu că ştiu alţii despre el. Era la fel ca Michael Jordan, ca Yokozuna şi ca multe alte personaje care erau în viaţa noastră, deşi nu ştiam prea multe despre ei. E un sentiment ciudat provocat de acest deces.

În memoria lui, pun mai jos un cântec care îl consider excelent, mai ales prin mesajul său. Dumnezeu să îl odihnească!

Sunt o mică vedetă!

2009-06-25T02:20:00.001-07:00

Se pare că nu aţi ştiut cu cine aveţi de-a face citind rândurile scrise de către mine. Astăzi, am devenit o mică vedetă. Naţională. Pentru 1,2 lei, mă puteţi avea acasă. Cumpăraţi Evenimentul Zilei din data de 25 iunie 2009, si priviţi pe prima pagină a suplimentului cu facultăţi.

No, asta da!

Ca să nu disperaţi că nu aţi găsit ziarul, puteţi vedea mai jos despre ce vorbesc.

Nuntă în cer

2009-06-23T09:16:00.000-07:00

Iaca revenit-am şi eu pe CRT-urile sau LCD-urile voastre. După o săptămână cu examene, vă scriu că mai am nevoie de doi de 10 şi un 9, cel puţin, ca să iau o bursă. Deci, misiune grea. Revenind din sfera intelectualităţii inginereşti în sfera intelectualităţii literare, am să vă scriu câteva rânduri despre romanul tocmai terminat, Nuntă în cer - autor Mircea Eliade.

Mi s-a părut extrem de sec, am rămas surprins când s-a terminat, aşteptam un deznodământ, dar totul s-a încheiat în ceaţă. Poveştile celor doi protagonişti, Hasnaş şi Mavrodin, sunt foarte frumoase poveşti de dragoste, dar modul cum se trece de la aceste aventuri care îţi stârnesc curiozitatea la finalul romanului m-a lăsat cu un gust amar. Mi s-a părut mult mai reuşit romanul Maitreyi. Oricum, este o carte pe care merită să o citiţi! Nici nu durează mult, 2-3 zile vă ajung să cunoaşteţi poveştile celor doi.

Spor la citit! Acum m-am apucat de "Îngerul a strigat" - Fănuş Neagu. Se anunţă o lectură grea, din cauza examenului de fizică.

La final, o cântare: Iris - Iris Aeterna.

Gala Serilor Albastre

2009-06-17T12:26:00.001-07:00

Passchendaele

2009-06-17T08:00:00.000-07:00

Nu vă scriu foarte mult text, vă las să degustaţi, dacă vreţi, trei materiale:

Bătălia de la Passchendaele (1917) - http://en.wikipedia.org/wiki/Passchendaele

Apoi, filmul (2008) - război, dramă and love ( :-> )

Iar, la final, pentru fani Iron Maiden (sau măcar rock), melodia

Spor!

Delirul

2009-06-13T11:49:00.000-07:00

Iată că la 3 zile după ce am terminat de citit cartea, vă scriu câteva rânduri. Deeeeeci: Delirul este un roman scris de Marin Preda. Este un fel de continuare al romanului Moromeţii, apar personajele din acesta, însă eroul principal este o rudă a lui Ilie Moromete - Ştefan al lu' Parizianu. Romanul surprinde viaţa unui ţăran (Ştefan) ajuns în Bucureşti, modul cum se adaptează la viaţa de cetăţean al capitalei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, evocă perioada legionarilor, regimul antonescian, revolta legionarilor, intrarea României în război ş.a. Este foarte bine scris (mie îmi place stilul de scriere al lui Preda), nu am putut să las cartea din mână 3 zile. Am citit, cred, încontinuu.

Vă recomand cu mare plăcere să lecturaţi, veţi afla multe despre Bucureştiul anilor '40, despre viaţa politică a aceleiaşi perioade, despre legionari şi generalul Ion Antonescu şi despre Al Doilea Război Mondial. Lectură plăcută!

Cum o carte bună merge cu puţină muzică, mai jos aveţi Mircea Vintilă - Constantin şi Veronica. Povestea cântată se aseamănă oarecum cu romanul. Play!

Bun Oier Unt

2009-06-10T13:10:00.000-07:00

Scuzaţi expresia din titlu!

Mă alătur campaniei de invitare pe uşă afară iniţiată de Mădălin, pentru că nu e normal ca în funcţia de director al Direcţiei Judeţene pentru Tineret să fie numit domnul Grosu. În primul rând, noi, tinerii, nu avem nevoie de încă un model nu tocmai corect (a se citi coerent) de la care să ne inspirăm. E plin şoubizu' românesc de anti-exemple. Nu înţeleg cum poate nega evidentul, cum poate ignora toate petiţiile, rugăminţile de demisie.

Şi în al doilea rând, vreau să arăt că folclorul românesc dă replica situaţiei actuale. Cu o minusculă corectură. Citez: "Şi unii ca aceştia sunt trebuincioşi pe lume, că fac pe om să mai prindă la minte"... Corect, dar aceştia să nu aibă funcţii de conducere.

Dacă vreţi şi mai multe detalii legate de personaj (a se citi nenea Grosu), inclusiv reportajul făcut de antene, mergeţi pe blogul lui Mădălin.

La final de postare şi campionat, Unirea e oficial campioana României. De trei ori ura! (pentru asta) şi o dată huo! (pentru mai sus). Şi ca să ne treacă supărarea, o muzichie!

Pentru mine e clar

2009-06-09T13:13:00.001-07:00

Trei dinţi din faţă

2009-06-08T07:05:00.001-07:00

Prima carte citită cap-coada din seria Biblioteca pentru Toţi este "Marin Sorescu - Trei dinţi din faţă". Are exact 514 pagini de citit (fără prefaţa, referinţe critice ş.a.) şi este extraordinară. Mi-a plăcut acţiunea, personajele, modul de a scrie al autorului cu influenţe sarcastice fine. Acţiunea e destul de greu e urmărit, pentru că nu se desfăşoară cronologic totul, se izolează un personaj şi se narează cadrul şi faptele pentru acel personaj, apoi se revine la alt personaj şi tot aşa. Este o amestecătură care ţine în suspans. Totuşi, recomand să se citească câte un capitol întreg, pentru că e destul de greu să reiei lectura din mijlocul capitolului. Spor la citit!

Urmează Delirul - Marin Preda.

O chestie interesantă: intraţi pe Google Images Search, scrieti "politehnica" şi daţi click pe ultima poză de pe prima pagină apărută. O să vedeţi o surpriză ;)

Buun. După sporovăială, băgăm şi o poezie: Cetatea Neamţului - recită Florian Pittiş

Cu toţii visăm...

2009-06-03T16:02:00.000-07:00

Vă prezint o melodie de care am aflat sâmbăta trecută, de la Laura. Ozzy Osbourne - Dreamer. El nu mai are nevoie de prezentare, iar piesa este mai jos. Play!

A venit, a venit vara!

2009-06-02T10:25:00.001-07:00

Vine vara, bine-mi pare! De când nu am mai intrat pă blogosferă, o venit deja vara. E cald, soare, mare, examene, copii (scuzaţi dezacoardele), albastru, final de campionat, revelaţii, la mulţi ani, trei dinţi din faţă, furtuni şi tot tacâmul. E cald, pentru că sunt în Bucureşti, e soare pentru că e vară, e mare pentru că lumea merge la mare, e examene pentru că e sesiunea, e copii pentru că e 1 iunie, e albastru pentru că au fost Serile Albastre, e final de campionat pentru că Dinamo a luat bătaie, e revelaţii pentru că Unirea a câştigat campionatul, e la mulţi ani pentru că a fost ziua Laurei şi azi e ziua tatălui meu, e trei dinţi din faţă pentru că asta citesc de o săptămână, e furtuni pentru că acum fulgeră de rupe şi e tot tacâmul pentru că tocmai am mâncat.

Nu ştiu ce aţi înţeles de mai sus, dar e un fel de rezumat post-neo-after-modernisto-contemporan a ceea ce am mai trăit eu în ultima vreme în materie de viaţă, hobby, facultate şi frecat menta.

Cu speranţa că v-am lăsat măcar cruciş, dacă nu perplex, la ce am scris mai sus, vă spun pe curând, ne vedem prin sesiune! Dar, cum nu mă lasă inima să nu pun o poză şi o melodie, vă ataşez mai jos printr-o metaforă-link youtube Scorpions - When the smoke is going down, şi o poză-surpriză.

Poza întâi

apoi muzica

Un leu la Ateneu 2!

2009-05-23T15:47:00.001-07:00

La fel ca Rocky şi Rambo, şi povestea Un leu la Ateneu are continuare. De data asta, cu mai mulţi protagonişti. Şi cu alt cadru. Păi, să începem. Pe 20 mai, la Ateneul din Bucureşti a avut loc Gala Societăţii Civile, unde, alături de d-na Grosar, Alina, Emil, Mădălin, Jozsi şi Csabi, am reprezentat proiectele covăsnene calificate: Seri Albastre şi Saint George City of Debate. Eveniment la patru, poate cinci ace, lume cunoscută (Dana Deac, Robert Turcescu, Cătălin Ştefănescu) şi necunoscută (ceilalţi). Din păcate, anul ăsta a fost sărac în recolta de premii, proiectul cu Debate primind doar o menţiune din partea juriului. Mai jos pun nişte poze, să ne dăm mari. Tot pe 20 mai, a fost ziua surorii mele (LA MULŢI ANI!), care a împlinit onorabila vârstă de câţiva ani mai mult ca mine.

Dinspre partea cu facultatea, am trecut examenul nasol care l-am avut (Slavă Cerului), dar urmează colocviile plus sesiunea. Deci, pe cai mari!

Şi ca să nu fiu necioplit şi să vă las aşa în aer după ce că nu am scris (deh, lenea) de atâta timp, vă pun sub poze un videoclip al unei melodii care mi-a venit azi dintr-o dată în cap. E foarte faină melodia, iar videoclipul se potriveşte. Se vede mâna lui Chirilă. Şi la videoclip, şi la melodie. E vorba de Vama - Dumnezeu nu apare la ştiri.

Întâi poze:

Apoi muzică:

Noaptea celor trei muzee si jumatate

2009-05-17T04:38:00.001-07:00

Sâmbătă seară (adică aseară) a fost în plină desfăşurare Noaptea muzeelor, un proiect de scară mondială, infiltrat şi în Bucureşti. 11 muzee deschise oricui, la ore târzii ale nopţii. O idee foarte bună de a oferi tinerilor alternative la disco party bum-bum. Şi s-a dovedit a fi o idee foarte reuşită, pentru că "cele mai mişto capitale ale României" (adică Bucureştii) au fost plini de oameni de toate vârstele, de toate categoriile şi de toate sexele. Cele 11 muzee deschise au primit poate mai mulţi vizitatori într-o seară decât într-o lună de activitate normală. Bineînţeles, cantitatea nu scuză calitatea, pentru că au fost multe exemplare de oameni-cu-ceafă-groasă care au venit să bifeze alături de piţipoanca din dotare o ieşire la muzeu, bă! Dar, per ansamblu, publicul a fost receptiv şi mulţumit de ofertă.
Dinspre partea personală, am apucat să vizitez numai trei muzee şi jumătate. E drept, în interiorul muzeelor mi-a fost atins punctul slab: căldura. A fost extraordinar de cald, imaginaţi-vă o clădire invadată la propriu de o mare de oameni, pe când aparatele de aer condiţionat rezistă cam la 20-30. Primul pe listă (văzut integral) a fost Muzeul Municipiului Bucureşti. File din istoria Bucureştilor, caricaturi cu primarii, replici ale felinarelor de iluminat public plus multe hărţi vechi. De aici am ieşit cu un litru mai puţină apă.
Următorul pe listă, Muzeul Naţional de Istorie (jumătate din el). Ceva mai bine aerocondiţionată, partea cu filatelia a fost o plăcere, mii de timbre expuse şi câteva detalii interesante din viaţa Poştei Române de acum 100 de ani. Lumea însă s-a înghesuit la Tezaur, unde, vă spun cu mână pe inimă, n-aş fi rezistat la cele 33-37 de grade. Cei care au intrat mi-au spus că a fost foarte frumos. Îi cred pe cuvânt şi rămâne pe altădată.
Următorul, Muzeul de Artă. Nu mă aflam într-un domeniu în care să excelez, aşa că am observat altceva decât operele de artă: modul în care este aranjat totul, detaliile, culorile şi oamenii. Este un muzeu care se ridică la nivel mondial. Foarte atent alese culorile, foarte mare grijă la detalii şi oameni care te îndrumă calm şi cu (măcar aparentă) bunăvoinţă.
Apoi, ultimul de pe listă, Muzeul de Artă Contemporană, situat unde altundeva decât în Palatul Parlamentului. Din afară de observă cât de contemporan este, pentru că are pereţi de sticlă de sus până jos şi totul este cu tentă modernă. Înăuntru, spaţiu în care poţi face în voie tot ce vrei, expoziţii de poze, proiectări de filme, şi petrecere la etajul 4, pe terasă. E o privelişte fenomenală a Bucureştiului de acolo.
De la Parlament, direct acasă, via metrou. 6 ore de somn şi viaţa începe iar. Să aveţi o zi faină şi nu foarte călduroasă!

Noaptea muzeelor

2009-05-16T10:15:00.001-07:00

Pe 16 mai, adică azi, în mai multe oraşe din lume se organizează noaptea muzeelor. Bucureştiul nu putea lipsi de pe listă, aşa că 11 muzee (dacă am numărat bine) vor face concurenţă sâmbătă noaptea (adică în noaptea asta) cu barurile, discotecile, cluburile şi alte alea deochiate.

Voi merge în câteva din cele 11 muzee, dacă nu în toate, împreună cu colegii de la facultate, pentru a uita de parţiale, sesiune şi restanţe. Şi să ne demonstrăm nouă că şi muzeele ne pot ţine treji noaptea, nu numai filmele, counter strike-ul, învăţatul sau tăiatul de frunză la câini. Noapte albă a muzeelor tuturor!

The Boy In The Striped Pyjamas

2009-05-10T12:36:00.000-07:00

Excepţional film! De mult nu am mai văzut un film care să supună spectatorul unui punct de vedere atât de diferit faţă de convenţional. Un film greu de digerat, un film care te pune pe gânduri. Pe scurt, cum reacţioneză inocenţa în preajma dezastrului. Cum se comportă, cum înţelege, cum acţionează. Concret, cum trăiesc doi copii Holocaustul. O dramă adevărată, un film trist, dar repet, excepţional. Vi-l recomand şi vă "urez" să îl vedeţi cât mai repede.

Mai jos e trailerul, pe care eu l-am văzut la Gara de Nord, la coadă pentru un bilet spre casă. Asta era pe vremea alegerilor, dar abia acum am reuşit să urmăresc integral filmul. Vizionare plăcută!

I Wanna Be Sedated

2009-05-10T03:17:00.000-07:00

Bună duminică ziua! După o 24 de ore de furnicit prin apartament, a venit şi ziua în care să şed pe scaun în faţa monitorului şi să relatez întregii lumi cam ce am mai făcut în materie de viaţă şi distracţii.
Pentru început, examenul de marţi a fost fleeeeeex. Bine dispus după un examen reuşit, m-am apucat de conceput un pliant cu Seri Albastre pentru Gala Societăţii Civile, alături de Emil şi Adina, şi după vreo 5-6 ore începea să arate binişor. Miercuri, 9 ore de cursuri. Ajuns acasă, am reînceput munca la pliant. După corecturi, texte şi poze, a ajuns în forma lui finală. Joi, reîntâlnirea cu fizica. Am învăţat pentru examenul de vineri exact ceea ce ne-a zis profesorul că ne va da. Vineri, nasoool! Cum socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu subiectele de examen, mulţi ne-am cam luat ţeapă, căci am primit exact ceea ce nu învăţasem. Asta e, trecem peste, să ne rugăm la Sf. Cinci. Dar un necaz nu vine niciodată singur, aşa că am încurcat şi nişte nume de poze la pliant şi a ieşit cam în neregulă la imprimare. Şi, mă repet, cum două supărări nu vin niciodată singure şi o cheamă şi pe a treia, meciul Steaua-Dinamo s-a terminat 1-1. Foarte nemeritat pentru Dinamo. Şi nici măcar nu a fost vineri 13!!

La final, o melodie pe care tot în Rolling Stone Top 500 am găsit-o: I Wanna Be Sedated - The Ramones. Videoclipul este cel puţin interesant, iar melodia este vioaie. Enjoy!

Hallowed Be Thy Name

2009-05-04T14:30:00.000-07:00

Prima piesă pe luna mai! Iron Maiden - Hallowed Be Thy Name e piesa care m-a ataşat foarte tare de stilul Iron Maiden. Îmi place ritmul şi modul cum curge melodia la solo, lucru care l-am remarcat şi mi-a plăcut şi la prima piesa Iron Maiden ascultată de mine - Seventh Son of a Seventh Son. Este melodia care m-a dus către alte hituri ale lor - Trooper, Aces High, 2 AM ş.am.d.
Videoclipul este o versiune live, însă părerea mea e că varianta înregistrată e mai melodioasă. Dacă vă place ce ascultaţi mai jos, mai daţi un search după varianta studio. La fel ca la Deep Purple, aviz neamatorilor de hard rock! Dar încercaţi, poate vă place. Play şi enjoy!

Unu maiu!

2009-05-04T13:38:00.000-07:00

Am lipsit de aici o săptămână, dar am o scuză bună: am fost acasă. 4 zile (joi-duminică) în care m-am relaxat, m-am simţit bine şi m-am odihnit. Am petrecut 1 mai la Tein, apoi Tribel, apoi cu Laura, apoi acasă cu părinţii. Plictisitor, aţi crede? Nu a fost deloc aşa. Chiar dacă plănuiam ceva cu tentă de ieşire de grup sau mini grup, nu a ieşit din diverse motive. Însă nu îmi pare rău, nici chiar după ce mi-au povestit colegii care au fost în Vamă ce distracţii au avut.
Am rămas scârbit de ceea ce s-a întâmplat în Parcul Izvor, aşteptam să se întîmple ce s-a întâmplat în Vamă şi eram sigur că nu voi prinde loc pe tren la întoarcere.
Aşa a fost, am stat în picioare de la Braşov până acasă. Însă am avut un partener care mi-a ţinut de urât (vorba bunicii): Academia Caţavencu plus suplimentul cu cei mai sexy jurnalişti. Apropo, cine ştia că Radu Moraru, alias Naşu', e din Sf. Gheorghe?
Dinspre partea cu facultatea, mâine am examen, predau tema la matematică şi am din nou seminar la ELTH. Intrăm în pâine!
Închei aici, că mai am de învăţat!
Numai bine!

Un leu la Ateneu

2009-04-29T15:16:00.000-07:00

Am exagerat puţin în titlu şi oricum sunt Peşti, nu Leu. Însă ceea ce vreau eu să vă spun nu e legat de zodii, ci chiar de Ateneu. Azi am fost a doua oară la Ateneu, însă de data asta cu ocazia unui concert. Întâmplarea a făcut ca eu să ajung acolo, pentru că în locul meu trebuia să meargă altcineva, dar cum colegul şi prietenul meu Murat a rămas fără partener, am decis să mă duc. Nu regret, pentru că a fost foarte frumos concertul (Mozart şi Haydn, aşa am înţeles), cu dirijor şi soprană direct din Ţara Soarelui-Răsare. Sala nu foarte plină, dar ocupată de un public educat care a sorbit fiecare minut din cele aproximativ 110.
Concertul mi-a cam stârnit pofta de mers la cultură, deci urmează să ajung la Operă (probabil cu Emil, care devine abonat) şi la un cinematograf (că nu am mai pupat cinematograf de ani).
După consumarea faptului de la Ateneu, am mers la Curte (a Berarilor), unde am savurat o halbă care să mă încălzească pentru nişte teme.

P.S. Am dat parţialul azi la matematică, nu a fost greu, dar a fost mult, sper să iasă de un 7. Vorba ceea: Murat să fie sănătos!

Child in Time

2009-04-28T10:52:00.000-07:00

Continui seria de postări cu şi despre muzică cu o melodie pe care un coleg de la facultate mi-a trimis-o. Este vorba de Deep Purple - Child in Time. Este înregistrată în 1970 şi nu este cunoscută marelui public, poate doar amatorilor de Deep Purple. Cei care nu aveţi la suflet hard rockul nu veţi gusta partea din mijloc, dar este o melodie foarte reuşită. Daţi un click pe play şi ascultaţi!

Primăvara începe cu zilele Sfântului Gheorghe!

2009-04-27T07:13:00.000-07:00

Bună după vacanţă ziua! Iacătă-mă-s la Bucureşti, bine nesănătos, dar împăcat cu sufletul şi cu nevoia de distracţie satisfăcută. După ce v-am adus pe blog episodul Iris - Rockstory, iată că a venit şi vremea să vă mai povestesc despre cât de faină îi viaţa în vacanţă.

Pe 17 am ajuns acasă, mai mult obosit decât fericit că sunt acasă. Primul lucru pe lista de activităţi a fost un control la ochi, mi-am schimbat lentilele, astfel că în toată vacanţa am făcut mai mult pe chioru' (pentru cei amatori de detalii, port ochelari, jumate miopie, jumate astigmatism). M-am întâlnit cu Laura, apoi am mers la Înviere cu Titi, Emil şi Emilian (asta cu linkurile am văzut-o la Emil pe blog), am jucat canasta în echipă cu Călina şi Bianca şi le-am ars o mamă de bătaie Paulei, Emilului, Emlianului şi Titiului.

Apoi am intrat în febra Seri Albastre, concertul de lansare al lui Fazakas Csaba. În colaborare pe messenger cu Adina, am muncit la site-ul serialbastre.ro, unde vă invit să daţi un click. Deja era joi şi mă apucau gândurile negre legate de teme, facultate, examene ş.a.m.d. Dar de vineri până duminică seara, nu s-a mai apropiat de mine niciun fel de gând urât. E drept, Flavius Hossu şi Flalex, Dj Project, ploaia care cădea încontinuu, karaoke, treasure hunt, Talent Show cu Edi şi Oana, cutremurul, Holograf, Boney M, berea, buşiturile cu maşinuţe, artificiile şi în primul rând prietenii m-au ajutat enorm.

Felicit organizatorii zilelor oraşului pentru poate cea mai reuşită ediţie de până acum. Concertul Holograf a fost fenomenal, drept pentru care am febră musculară la gambe... Ploaia de la Treasure Hunt n-a fost o piedică mare, dar din cauza ei sunt răcit acum.

Cât despre Treasure Hunt, pot să spun câteva cuvinte: am câştigaaaat!! Alături de Laura şi Suzi, am înfruntat ploaia, vântul, oboseala, am alergat, am gândit, am avut noroc şi în cele din urmă am câştigat. Cum orice învingător are ajutoare, mulţumim pe această cale: Alinei, Mariei şi lui Marius (fără să vrea, ne-au ajutat), dlui Ştefănescu, dlui Iliescu, dnei Cornea, Dianei, Alexandrei, mamei mele, surorii mele şi tuturor celor care ne-au ajutat. Mai jos pun şi o poză cu trofeul! Felicitări lui Vlad Vidican, Alex Drăgoi şi Dan Manolăchescu pentru organizare!

A fost o vacanţă extra faină, acum mă întorc la ecuaţiile diferenţiale şi la transformate. Numai bine şi la mulţi ani, Sfântu Gheorghe!

În spate de tot, Cipri Niţu; puţin mai în faţă, de la stânga: Vlad Vidican, echipa Triple A, Dan Manolăchescu, echipa Butterfly, iar în faţă de tot echipa PIII, de la dreapta: Suzi, Laura şi subsematul.

Iris - Rockstory

2009-04-16T12:20:00.000-07:00

Zilele trecute am navigat puţin pe youtube şi am găsit câteva chestii faine. Şi, din aproape în aproape, am dat de o nişte videoclipuri foarte interesante. Este înregistrarea emisiunii "Rockstory - Iris" de pe TVR 2, în 5 episoade (ştiţi limita de 10 minute de pe youtube...). Este istoria trupei Iris, scurte interviuri cu ei şi cu cei care au fost alături de trupă. Probabil nu mulţi dintre cei amatori de rock ştiţi tot despre Iris. Sper ca aceste videoclipuri să vă îmbogăţească puţin cunoştinţele. Daţi play cu curaj!

Cel dintâi...

2009-04-14T14:22:00.000-07:00

Cine nu a auzit de MTV? În zilele noastre, este cel mai la modă post tv la care se uită tinerii. Chiar dacă e şi concurenţă serioasă la capitolul ăsta, tot MTV e cel mai tare. Asta acum. Pentru că pe vremea de dinainte să ne naştem cei care avem televizorul în sânge, era la modă radioul. Muzica se asculta numai la radio sau în concerte, rareori la tv. În anul 1979, anul în care s-a înfiinţat MTV, trupa The Buggles a lansat o melodie şi un videoclip intitulat "Video Killed The Radio Star". Acesta a fost primul videoclip difuzat de MTV. Este foarte sugestiv şi a anunţat începutul unei noi ere în industria muzicală. Pentru cei amatori de rock, trupa Radiohead a încropit o variantă a melodiei. Mai jos aveţi piesa şi videoclipul original The Buggles. Play and enjoy!

Johnny B Goode

2009-04-13T02:12:00.000-07:00

Zilele trecute am dat iama prin lista revistei Rolling Stone ale celor mai bune cântece din toate timpurile. Am căutat printre cele 500 de melodii de acolo şi am ales câteva la nimereală. Unul dintre acele cântece (cel din titlu) l-am căutat pe internet şi am dat de interpretarea Judas Priest. Foarte reuşită, adaptată la stilul lor. Însă nu m-am oprit aici şi am mai căutat până am dat de autorul ei originial: Chuck Berry. El este considerat ca fiind primul muzician rock'n'roll. Sunt conştient că toată lumea a auzit numele ăsta, dar cred că nimeni nu ştie cum arată şi ce cântă. Mai jos aveţi piesa, daţi play şi ascultaţi!
E o variantă live, din 1995, cu Bruce Springsteen.

Pământul deocamdată...

2009-04-12T10:24:00.000-07:00

Azi, duminică, rectific, DUMINICĂ, am avut examen. La IELETEHAŞ (pentru cei avizaţi), sau la Electrotehnică (pentru cei neavizaţi). Proastă ziua aleasă, dar asta e. Cât despre cum m-am descurcat, aştept rezultatul, nu mă pronunţ în niciun fel.
Pe de altă parte, La mulţi ani! tuturor celor care îşi serbează ziua onomastică azi. Şi Hristos a înviat catolicilor şi reformaţilor!

Dinspre partea cu timpul liber, pentru că e duminică, m-am pus pe ascultat muzică pe la prânz, şi o sărit melodia din titlu. E foarte faină, îmi place foarte mult. Melodia este reuşită, versurile sunt cu subînţeles. Daţi click pe play and enjoy!

Numai bine!

Proces verbal

2009-04-11T05:43:00.000-07:00

În data de 10 aprilie anul curent, la ora 07.14, blogul meu a fost identificat. În urma cercetărilor s-a constatat că autorul identificării este cetăţeanul Pantelimon Emil, domiciliat pe Aleea Sănătăţii, nr. 2, 15-C-16, Sfântu Gheorghe, în prezent student la Bucureşti.
Conform contractului, autorul blogului (moa) se obligă să achite despăgubiri cetăţeanului Pantelimon Emil în produse, contravaloarea despăgubirilor fiind estimată la o bere.
Menţionez, tot aici, că în contract nu scrie data limită, deci mă voi folosi de această stipulare pentru a nu-mi achita datoria decât la prima pensie.
Încheiat azi, 11 aprilie 2009, în prezenţa a zero martori.

Armata e cu voi?

2009-04-09T12:56:00.000-07:00

Nici nu m-am întors bine acasă marţi, că m-o izbit vestea că e revoltă în Moldova. No, zic, vine democraţie în Moldova. Foarte fain. Numa că am fost şi sunt foarte sceptic că marele urss va sta deoparte. Pe tema asta nu mai continui, pentru că nu sunt destul de informat, este doar o părere vagă.
Ceea ce m-a izbit printre alte gânduri a fost întrebarea următoare: care va fi reacţia ălora din noua dreaptă? Sincer să fiu, mi se par total absurzi, stupizi şi în multe alte feluri. Nici nu mi-am terminat bine gândul, că doi tipi mai ciudaţi aveau lipit câte un abţibild cu "Basarabia pământ românesc" pe gecile de piele din posesie. Mi-am zis că a tâmpit lumea. Ajung a doua zi la facultate, afişe gen "Vino cu noi la protest diseară!". M-aş fi dus cu plăcere să susţin protestul anti comunism. Dar tema protestului era "Vrem să ne unim!". Stupid!
Nu pot să înţeleg de niciun fel care sunt motivele şi raţiunea acestei mişcări. E total ilogică. De aceea sunt foarte reticent la veştile legate de revolta-revoluţie din Moldova. În schimb, rezultatul revoltei este legat strâns de întrebarea: Armata e cu voi?

Din alte emisfere ale zilnicului cotidian de zi cu zi, Steaua a luat-o pe coajă, Rapid a luat-o de la Karamian, iar Dinamo de la familia Costea. Genial! Campionatul ăsta pare mai interesant fără Gigi la butoane, cu Timişoara în plus cu 6 puncte... Să vedem ce iese!

Mai intraţi pe www.serialbastre.blogspot.com! Numai bine!

şi de când nu am mai scris,

2009-04-03T10:52:00.001-07:00

...multă vreme a trecut. Ei, tocmai acum vreo două săptămâni am încărcat blogul cu alte câteva cuvinte. Astăzi, voi mai încărca altele. După cum spuneam, nu am mai scris de mult timp, deci ar fi câteva evenimente care au trecut.
Pentru început, cel mai important, a fost Seara Albastră a lunii Martie (SAM), din păcate nu am putut fi prezent acolo, dar am urmărit reluarea (filmarea). Concertul acesta a fost concertul de lansare al lui Gerard Epure (chitarist, îl găsiţi la www.gerardepure.blogspot.com ), dar pe lângă recitalul lui, au mai performat mulţi artişti covăsneni, dintre care îi voi aminti pe Balint Jozsef şi pe Fazakas Csaba. Mi s-a părut frumos spectacolul, plin de surprize şi vă invit pe cei care mi-aţi descoperit blogul să daţi o fugă şi pe www.serialbastre.blogspot.com (sau daţi click sus acolo) să vedeţi toate detaliile.
Doi la mână, a fost şi dubla cu Serbia-Austria, de la care am luat-o pe coajă cu 5-3 (total). Ce pot să spun e că m-a deranjat mai tare ce s-a scris, transmis, televizat şi spus despre echipa naţională, decât jocul şi faptul că am pierdut. Toţi cei care îl vedeau acum 2 ani pe Piţurcă salvatorul naţionalei, eroul, preamăritul, atotputernicul, au uitat cuvintele spuse şi au început campania anti, cu toate mijloacele posibile: înjurături ieftine, păreri degeaba despre jocul de fotbal, intervenţii făcute de floarea-lelii şi aşa mai departe. Da, e adevărat, trebuie o schimbare! Dar de la schimbare până la ce se face la noi de obicei, e mare diferenţa. În fine, asta ne e presa şi firea noastră.
Trei: la facultate urmează nişte săptămâni tari, cu examene parţiale, deci o să ne scriem mai rar...
Şi, ca să zic aşa, vestea numărul zero în ordinea importanţei este că Cristi Minculescu este în regulă, a ieşit cu bine din intervenţiile chirurgicale pe care le-a suportat. Aştept să treacă perioada de recuperare, îi urez multă sănătate pe această cale şi îl aştept la următorul concert Iris!
Cam atât pentru acum, sigur am uitat ceva să scriu, dar vârsta mă scuză (:P)!

Numai bine!

Ora Pământului

2009-03-22T05:51:00.000-07:00

Sâmbătă, 28 martie 2009, de la 20.30 până la 21.30, toată lumea stinge lumina!

Şi ce dacă e vânt...

2009-03-21T05:29:00.000-07:00

...şi ce dacă sunt ploi, nu ne vom opri din noapte în zori... Refrenul Iris Maxima. Cel pe care toţi fanii Iris ar trebui să îl fredonăm acum. Cristi Minculescu e în Germania, împreună cu soţia lui şi este pregătit pentru transplant. Din câte zice presa, se pare că sunt 99% şanse să îşi revină complet. Asta îmi dă speranţe.
Am totuşi emoţii în ceea ce priveşte evoluţia lucrurilor, pentru că nu sunt sigur de toată povestea apărută în ziare. Însă cred şi sper că totul va fi bine şi că voi avea şansa să mai prind măcar un concert Iris.
Ascult Iris de prin 2001, aveam 3 piese pe calculator de la ei (Floare de Iris, De vei pleca, Somn Bizar) şi am prins gustul muzicii rock. De atunci şi până acum 4 ani, am tot strâns, am tot căutat piese şi acum mă pot lăuda că am cam toate piesele lor de pe albume, plus câteva înregistrări mai vechi cu Dan Bittman solist. Chiar dacă între timp am mai găsit şi Iron Maiden şi Judas Priest, tot Iris rămâne trupa mea de suflet.
Aştept veşti noi şi bune din Germania, pentru că vreau să bifez al cincilea concert Iris. Indiferent de toate zvonurile apărute în presă, indiferent de măgăriile pe care le face Adevărul cu campania 1.000.000 de mesaje, indiferent de banii care sunt la mijloc, mai important este ca Iris să rămână. Dacă asta se întâmplă, nu prea mă interesează restul. Multă baftă, Cristi, sper să ne vedem la următorul concert Iris!
Bună seara, prieteni!

Ca la 20 de ani...

2009-03-15T05:39:00.000-07:00

Eeeee, uite că a venit şi vremea să fiu şi eu tânăr fără griji şi fără bani cu acte în regulă. Am o cincime de secol! Oau!
Am avut parte de multe surprize de ziua mea şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaj sau m-au sunat şi celor care au venit la gară ca să îmi cânte şi să mă facă să mă ruşinez... Deeeeci, dacă îmi aduc bine aminte, trebuie să zic mulţumesc următorilor: mama, tata, sora mea, Laura, Emil, Oana, Oana, Emilian, Diţulachis, dna Grosar, dna Roman, dna Dirigintă, Mădălin, Jozsi, Suzi, Adina, Diana, Grisu, Laura, Alinuţa, Ioana, Robert, Andreea, Roxi, Cristi, Sergiulică, Emilian, Roxi, Titi, Radu, Nenea Aurică, Ana, Ana, Paula, Vlad, Andreea, Bianca, Maria, Seicu, Dani, Csabesz, dna Băilă, dna Ştefănescu, dna Gavrilă, Ştefi, Vali, Velicu, Florin, Dani, Călina, Tonia, Cristina...ei şi acu nu-mi mai aduc aminte, dar promit să modific postarea de fiecare dată când îmi mai aduc aminte.. Vă mulţumesc încă o dată!
Acum mă pregătesc pentru prima zi de student de 20 de ani. Sunt tare curios să văd care e diferenţa (sic!). Până la următoarea scriere, vă salut de 20 de ori!
Numai bine!

Hei, tramvai...

2009-03-11T12:41:00.000-07:00

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai...timpul trece ca un fum şi eu fac 20 de ani... OAAAAA!! Hmm.. încă nu-i simt, sunt tot pe la 18... Facultatea mă cam stresează în ultimul timp, e destul de tare semestrul ăsta, dar eu sunt tânăr, doamnă, cu spatele frumos (vorba poeziei)..
E tare să ştii că urmezi să ai 20 de ani... te simţi mai experimentat decât erai la 19, parcă e o mare diferenţa, şi totuşi te simţi tânăr în floarea florilor. E, cred, cea mai frumoasă vârstă. Dar aştept să văd ce îmi rezervă al 20-lea an de viaţă..
În afară de drama împlinirii venerabilei vârste de 20 de ani, în ultimul timp am mai tras cu ochiul prin ziarele de sport şi devin din ce în ce mai convins că presa de sport din România e degeaba. Toţi zic asta, dar foamea de bani şi imagine şi vânzare e mai mare decât părerea comună a tuturor. Asta e... Parcă aş vrea totuşi să citesc sumarul meciului decât înjurăturile din vestiar şi cine e cel mai tare din parcare, adică vestiar... Şi totuşi, nu există numai fotbal... Dar no... preşedinţii şi pe cei care scriu nu îi poţi schimba când vrei.
Cât despre călătorii, tocmai ce am fost prin urbea mea natală, şi a venit iarna iar... apoi am venit la Bucureşti... şi iar, ploaia şi frigul după mine. Nu sunt prea norocos la capitolul ăsta. Şi apropo, baba mea o fost cam cu dinţi şi fiţe. Adica vremea din ziua aleasă de mine, la ce vă gândeaţi?
No, cam atât pentru acuşica, mă întorc la frumoasa meserie de student şi la fabuloasa datorie de a-mi face temele conştiincios şi zâmbitor! Dar cu puţin Iris, o cântare şi oleacă de messuială, trece repede treaba.
Numai bine!

Ioiii.. şi mai intraţi pe Seri Albastre!

Om bun

2009-03-01T05:40:00.000-08:00

Bună amiaza! E duminică azi, 1 martie, a venit primvara (cel puţin la Bucureşti), şi ieri am fo la Gala Folk Om Bun. Şi cum am promis, azi scriu valamit-ceva despre aista.
Păi, ieri am avut şi prima intrare in Sala Palatului, e foarte mare, foarte faină şi cald! Decorul nu a fost cine ştie ce, la ce mare eveniment a fost era doar un amărât de banner. Dar simplu şi eficient. Prezentatorul, Adrian Ivaniţchi, a deschis seria recitalurilor cu un cântec compus de el, apoi pe rând au urmat: Forţele de Muncă, Nicu Alifantis & Zan, Emeric Imre, Tatiana Stepa, Ada Milea (foarte foarte foarte tare cântecul cu Apolodor), Daniel Iancu, Victor Socaciu şi Biroul Executiv (citez: vin ai noşti, pleacă ai voştri, noi rămânem toţi ca proştii...), Vasile Şeicaru cu Cnejevici, Mircea Vintilă cu Brambura ("Te du Mărie..."), moroşanu' Ducu Bertzi şi ultimul dar nu cel din urmă Baniciu cu Cnejevici.
Surpriză mare (pentru mine) a fost că Baniciu şi Cnejevici au venit cu formaţia Pacifica. Surpriza a fost plăcută, sună altfel toate piesele, e ca pe vremuri. Toate astea au ţinut cam 5 ore... Dar nu le-am simţit că au trecut.
Concluzia: mă bucur că am ajuns la concert, mă bucur că am fost cu cineva la care ţin foarte mult, mult, mult de tot şi mă bucur că am auzit două bancuri de la prezentator pe cale le voi divulga cu prima ocazie!
Numai bine!

I'm feeling blue...

2009-02-24T09:41:00.000-08:00

Bună seara! Bună seara! Am venit cu sănioara! Uite că îmi semi-încalc promisiunea şi scriu şi înainte de concertul de sâmbătă... Păi, vă puneţi întrebarea ce m-a făcut să scriu şi azi.
Este vorba de un eveniment foarte important, care înseamnă mult pentru viitorul a multor persoane care mi-s dragi şi la care ţin. Este vorba de Gala Serilor Albastre, un proiect care deja se arată foarte reuşit şi la care am muncit mult alături de ceilalţi.
Îmi pare rău că facultatea nu-mi permite să fiu acolo, să mă dau şi eu mare (glumesc, bineînţeles...), dar mai ales să urmăresc spectacolul, care va fi, fără îndoială, de excepţie.
Ţin să felicit pe această cale pe toţi cei care au pus umărul la realizarea acestui program de promovare şi pe cei care simt valoarea serilor albastre!
Seri Albastre şi ne mai vedem/citim după concertul de sâmbătă!

şi vom rămâne tineri ani în şir...

2009-02-13T14:54:00.000-08:00

De când pe blog nu am mai scris, multe şi răscoapte s-au mai întâmplat. A fost omorât Marian Cozma, am terminat sesiunea, s-a anulat spectacolul din Sfântu Gheorghe al lui Florin Piersic, Iris şi-a amânat turneul şi Cristi Minculescu are nevoie de transplant la ficat.
De prima s-a scris şi s-a rescris, tot ce se poate spune e că ar trebui să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat şi să devenim mai atenţi la valorile care ne reprezintă ţara. Despre a doua chestiune, nu e mare lucru, singurul lucru de menţionat e ordinea notelor... 9 7 6 7 9... super tare! :)) Spectacolul "Străini în noapte" s-a anulat pe motiv de frig în sală. Mă rog, s-a anulat din cauză că au plecat actorii, fapt determinat însă de frig.
Lucrul care m-a "afectat" cel mai mult a fost vestea că Iris şi-a amânat turneul şi că virgulă Cristi e la spital. Sincer, fiind un fan Iris, mă aşteptam să vină şi vestea asta, însă cu totul şi cu totul alt deznodământ. Sunt optimist, sper că vor mai fi concerte Iris, deşi nu prea cred eu tot ce s-a zis cu boala genetică a lui. Toată lumea ştie că a fost cisternă la propriu. În sensul criţei. Sunt totuşi conştient că fanii trebuiau să primească veşti bune. Şi dacă e adevărat, sunt foarte bune. Dacă burta e de la boala genetică, e mai bine decât ciroză. Dar, repet, cu riscul de a mă repeta, că sunt optimist şi aştept următorul concert Iris.
Momentan, aştept Gala Folk Om Bun, la care am bilet, şi care este o premieră pentru mine: primul concert la Sala Palatului.
Promit să scriu după concert!;)

Cuvant inainte...

2009-02-12T15:37:00.000-08:00

Au trecut cam două săptămâni de când am contul creat, cam o săptămână de când am intrat să văd cu ce se mănâncă un blog (mă refer la blog propriu, că altfel am mai învăţat meserie de la altele) şi cam 3 zile de când am facut setările la aspect şi la alelalte accesorii şi accesibilităţi.

So... mă aflu astăzi, 13 februarie 2009, în faţa calculatorului scriind primul meu post pe blogul propriu... L-am denumit cuvânt înainte (când va veni vremea, voi scrie şi un cuvânt după) pentru că aşa se cuvine, când începi ceva, începi cu începutul. Ce logic sună! Glumeam... i-am zis aşa pentru că aici voi scrie "my expectations" (dacă e corectă exprimarea), cam la fel cum scriu şi poetriştii poetristeţile lor ars poetica, numai că la un alt nivel (vorba cântecului).

Unu la mână (dacă trec de 10, încep cu unu la picior), nu voi spune nimănui despre blogul ăsta, va fi secretul secreţiilor, deci cine află primul are o onoare mare de tot. Mă aştept să scriu atunci când chiar am ceva de scris, să nu arunc vorbe goale, ceea ce scriu să mă reprezinte cu adevărat şi bla bla restul scopurilor unui blog.
Să-i dăm bice!