O noapte şi-o zi

A mai trecut o ediţie a Zilelor Sfântu Gheorghe, la fel de plină de activităţi şi concerte. O ediţie mult mai bine pregătită, cu multe surprize (mulţumim Mădălin).

Cu părere de rău că am ratat concertul Iron Maidnem (deh, examene), am ajuns vineri pe la orele 23 în urbe. O noapte albă, cu cântece, cu whist, cu glume, cu mascota şi toate cele. Dimineaţa, o realimentare de 4 ore, apoi, alături de Suzi şi Emilian, m-am aşezat la startul Treasure Hunt. Foarte bine pregătit, dificil, dar foarte constructiv. Am învăţat multe lucruri noi despre oraş. Felicitări lui Vlad şi echipei sale! Dacă anul trecut am reuşit performanţa de a fi pe primul loc, anul ăsta ne-a adus numai un afurisit de loc 4. La anul va fi mai bine! Promit! O să revin cu nişte poze când intru în posesia lor.

Pauză de masă şi deratizare, apoi concert Compact. Excelenţi, chiar şi la 30 de ani. Şi acum, la două zile după concert, încă simt urmările. O febră musculară groaznică la gambe (de la sărit). Cred că toţi cei care au fost acolo au simţit că a fost o atmosferă frumoasă şi o sărbătoare în toată regula!

Şi, precum postul ăsta arată, weekendul a trecut repede. Am revenit la viaţa cotidiană, cu un examen la engleză şi prezentare la mecatronică. Şi mai urmează altele. Dar noi să fim sănătoşi şi totul va fi bine!

Despre prostie

Instalatorul