In Memoriam

Trece timpul, îmbătrânim şi alţii se duc deja pe cealaltă lume. Zilele astea s-a stins din viaţă Megastarul, Michael Jackson. Omul care a strâns pe Stadionul Naţional 71.000 de oameni. Irepetabil.

Pentru muzică, e o pierdere imensă. Pentru fanii pop, e o tragedie. Pentru ceilalţi, neascultătorii muzicii lui, e o pierdere mai degrabă a personajului care era cunoscut de toată lumea, fără să se ştie prea multe detalii. Ţin minte că în copilărie ştiam cine e Michael Jackson, deşi nu ştiam cum arată, ce cântă. Era de ajuns să ştiu că ştiu alţii despre el. Era la fel ca Michael Jordan, ca Yokozuna şi ca multe alte personaje care erau în viaţa noastră, deşi nu ştiam prea multe despre ei. E un sentiment ciudat provocat de acest deces.

În memoria lui, pun mai jos un cântec care îl consider excelent, mai ales prin mesajul său. Dumnezeu să îl odihnească!

Sunt o mică vedetă!

Se pare că nu aţi ştiut cu cine aveţi de-a face citind rândurile scrise de către mine. Astăzi, am devenit o mică vedetă. Naţională. Pentru 1,2 lei, mă puteţi avea acasă. Cumpăraţi Evenimentul Zilei din data de 25 iunie 2009, si priviţi pe prima pagină a suplimentului cu facultăţi.

No, asta da!

Ca să nu disperaţi că nu aţi găsit ziarul, puteţi vedea mai jos despre ce vorbesc.

Nuntă în cer

Iaca revenit-am şi eu pe CRT-urile sau LCD-urile voastre. După o săptămână cu examene, vă scriu că mai am nevoie de doi de 10 şi un 9, cel puţin, ca să iau o bursă. Deci, misiune grea. Revenind din sfera intelectualităţii inginereşti în sfera intelectualităţii literare, am să vă scriu câteva rânduri despre romanul tocmai terminat, Nuntă în cer - autor Mircea Eliade.

Mi s-a părut extrem de sec, am rămas surprins când s-a terminat, aşteptam un deznodământ, dar totul s-a încheiat în ceaţă. Poveştile celor doi protagonişti, Hasnaş şi Mavrodin, sunt foarte frumoase poveşti de dragoste, dar modul cum se trece de la aceste aventuri care îţi stârnesc curiozitatea la finalul romanului m-a lăsat cu un gust amar. Mi s-a părut mult mai reuşit romanul Maitreyi. Oricum, este o carte pe care merită să o citiţi! Nici nu durează mult, 2-3 zile vă ajung să cunoaşteţi poveştile celor doi.

Spor la citit! Acum m-am apucat de "Îngerul a strigat" - Fănuş Neagu. Se anunţă o lectură grea, din cauza examenului de fizică.

La final, o cântare: Iris - Iris Aeterna.

Gala Serilor Albastre

Passchendaele

Nu vă scriu foarte mult text, vă las să degustaţi, dacă vreţi, trei materiale:

Bătălia de la Passchendaele (1917) - http://en.wikipedia.org/wiki/Passchendaele

Apoi, filmul (2008) - război, dramă and love ( :-> )



Iar, la final, pentru fani Iron Maiden (sau măcar rock), melodia



Spor!

Delirul

Iată că la 3 zile după ce am terminat de citit cartea, vă scriu câteva rânduri. Deeeeeci: Delirul este un roman scris de Marin Preda. Este un fel de continuare al romanului Moromeţii, apar personajele din acesta, însă eroul principal este o rudă a lui Ilie Moromete - Ştefan al lu' Parizianu. Romanul surprinde viaţa unui ţăran (Ştefan) ajuns în Bucureşti, modul cum se adaptează la viaţa de cetăţean al capitalei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, evocă perioada legionarilor, regimul antonescian, revolta legionarilor, intrarea României în război ş.a. Este foarte bine scris (mie îmi place stilul de scriere al lui Preda), nu am putut să las cartea din mână 3 zile. Am citit, cred, încontinuu.

Vă recomand cu mare plăcere să lecturaţi, veţi afla multe despre Bucureştiul anilor '40, despre viaţa politică a aceleiaşi perioade, despre legionari şi generalul Ion Antonescu şi despre Al Doilea Război Mondial. Lectură plăcută!

Cum o carte bună merge cu puţină muzică, mai jos aveţi Mircea Vintilă - Constantin şi Veronica. Povestea cântată se aseamănă oarecum cu romanul. Play!

Bun Oier Unt

Scuzaţi expresia din titlu!

Mă alătur campaniei de invitare pe uşă afară iniţiată de Mădălin, pentru că nu e normal ca în funcţia de director al Direcţiei Judeţene pentru Tineret să fie numit domnul Grosu. În primul rând, noi, tinerii, nu avem nevoie de încă un model nu tocmai corect (a se citi coerent) de la care să ne inspirăm. E plin şoubizu' românesc de anti-exemple. Nu înţeleg cum poate nega evidentul, cum poate ignora toate petiţiile, rugăminţile de demisie.

Şi în al doilea rând, vreau să arăt că folclorul românesc dă replica situaţiei actuale. Cu o minusculă corectură. Citez: "Şi unii ca aceştia sunt trebuincioşi pe lume, că fac pe om să mai prindă la minte"... Corect, dar aceştia să nu aibă funcţii de conducere.

Dacă vreţi şi mai multe detalii legate de personaj (a se citi nenea Grosu), inclusiv reportajul făcut de antene, mergeţi pe blogul lui Mădălin.


La final de postare şi campionat, Unirea e oficial campioana României. De trei ori ura! (pentru asta) şi o dată huo! (pentru mai sus). Şi ca să ne treacă supărarea, o muzichie!

Pentru mine e clar

Trei dinţi din faţă

Prima carte citită cap-coada din seria Biblioteca pentru Toţi este "Marin Sorescu - Trei dinţi din faţă". Are exact 514 pagini de citit (fără prefaţa, referinţe critice ş.a.) şi este extraordinară. Mi-a plăcut acţiunea, personajele, modul de a scrie al autorului cu influenţe sarcastice fine. Acţiunea e destul de greu e urmărit, pentru că nu se desfăşoară cronologic totul, se izolează un personaj şi se narează cadrul şi faptele pentru acel personaj, apoi se revine la alt personaj şi tot aşa. Este o amestecătură care ţine în suspans. Totuşi, recomand să se citească câte un capitol întreg, pentru că e destul de greu să reiei lectura din mijlocul capitolului. Spor la citit!

Urmează Delirul - Marin Preda.

O chestie interesantă: intraţi pe Google Images Search, scrieti "politehnica" şi daţi click pe ultima poză de pe prima pagină apărută. O să vedeţi o surpriză ;)

Buun. După sporovăială, băgăm şi o poezie: Cetatea Neamţului - recită Florian Pittiş

Cu toţii visăm...

Vă prezint o melodie de care am aflat sâmbăta trecută, de la Laura. Ozzy Osbourne - Dreamer. El nu mai are nevoie de prezentare, iar piesa este mai jos. Play!

A venit, a venit vara!

Vine vara, bine-mi pare! De când nu am mai intrat pă blogosferă, o venit deja vara. E cald, soare, mare, examene, copii (scuzaţi dezacoardele), albastru, final de campionat, revelaţii, la mulţi ani, trei dinţi din faţă, furtuni şi tot tacâmul. E cald, pentru că sunt în Bucureşti, e soare pentru că e vară, e mare pentru că lumea merge la mare, e examene pentru că e sesiunea, e copii pentru că e 1 iunie, e albastru pentru că au fost Serile Albastre, e final de campionat pentru că Dinamo a luat bătaie, e revelaţii pentru că Unirea a câştigat campionatul, e la mulţi ani pentru că a fost ziua Laurei şi azi e ziua tatălui meu, e trei dinţi din faţă pentru că asta citesc de o săptămână, e furtuni pentru că acum fulgeră de rupe şi e tot tacâmul pentru că tocmai am mâncat.

Nu ştiu ce aţi înţeles de mai sus, dar e un fel de rezumat post-neo-after-modernisto-contemporan a ceea ce am mai trăit eu în ultima vreme în materie de viaţă, hobby, facultate şi frecat menta.

Cu speranţa că v-am lăsat măcar cruciş, dacă nu perplex, la ce am scris mai sus, vă spun pe curând, ne vedem prin sesiune! Dar, cum nu mă lasă inima să nu pun o poză şi o melodie, vă ataşez mai jos printr-o metaforă-link youtube Scorpions - When the smoke is going down, şi o poză-surpriză.

Poza întâi

apoi muzica