23.5.09

Un leu la Ateneu 2!

La fel ca Rocky şi Rambo, şi povestea Un leu la Ateneu are continuare. De data asta, cu mai mulţi protagonişti. Şi cu alt cadru. Păi, să începem. Pe 20 mai, la Ateneul din Bucureşti a avut loc Gala Societăţii Civile, unde, alături de d-na Grosar, Alina, Emil, Mădălin, Jozsi şi Csabi, am reprezentat proiectele covăsnene calificate: Seri Albastre şi Saint George City of Debate. Eveniment la patru, poate cinci ace, lume cunoscută (Dana Deac, Robert Turcescu, Cătălin Ştefănescu) şi necunoscută (ceilalţi). Din păcate, anul ăsta a fost sărac în recolta de premii, proiectul cu Debate primind doar o menţiune din partea juriului. Mai jos pun nişte poze, să ne dăm mari. Tot pe 20 mai, a fost ziua surorii mele (LA MULŢI ANI!), care a împlinit onorabila vârstă de câţiva ani mai mult ca mine.

Dinspre partea cu facultatea, am trecut examenul nasol care l-am avut (Slavă Cerului), dar urmează colocviile plus sesiunea. Deci, pe cai mari!

Şi ca să nu fiu necioplit şi să vă las aşa în aer după ce că nu am scris (deh, lenea) de atâta timp, vă pun sub poze un videoclip al unei melodii care mi-a venit azi dintr-o dată în cap. E foarte faină melodia, iar videoclipul se potriveşte. Se vede mâna lui Chirilă. Şi la videoclip, şi la melodie. E vorba de Vama - Dumnezeu nu apare la ştiri.



Întâi poze:




Apoi muzică:


17.5.09

Noaptea celor trei muzee si jumatate

Sâmbătă seară (adică aseară) a fost în plină desfăşurare Noaptea muzeelor, un proiect de scară mondială, infiltrat şi în Bucureşti. 11 muzee deschise oricui, la ore târzii ale nopţii. O idee foarte bună de a oferi tinerilor alternative la disco party bum-bum. Şi s-a dovedit a fi o idee foarte reuşită, pentru că "cele mai mişto capitale ale României" (adică Bucureştii) au fost plini de oameni de toate vârstele, de toate categoriile şi de toate sexele. Cele 11 muzee deschise au primit poate mai mulţi vizitatori într-o seară decât într-o lună de activitate normală. Bineînţeles, cantitatea nu scuză calitatea, pentru că au fost multe exemplare de oameni-cu-ceafă-groasă care au venit să bifeze alături de piţipoanca din dotare o ieşire la muzeu, bă! Dar, per ansamblu, publicul a fost receptiv şi mulţumit de ofertă.
Dinspre partea personală, am apucat să vizitez numai trei muzee şi jumătate. E drept, în interiorul muzeelor mi-a fost atins punctul slab: căldura. A fost extraordinar de cald, imaginaţi-vă o clădire invadată la propriu de o mare de oameni, pe când aparatele de aer condiţionat rezistă cam la 20-30. Primul pe listă (văzut integral) a fost Muzeul Municipiului Bucureşti. File din istoria Bucureştilor, caricaturi cu primarii, replici ale felinarelor de iluminat public plus multe hărţi vechi. De aici am ieşit cu un litru mai puţină apă.
Următorul pe listă, Muzeul Naţional de Istorie (jumătate din el). Ceva mai bine aerocondiţionată, partea cu filatelia a fost o plăcere, mii de timbre expuse şi câteva detalii interesante din viaţa Poştei Române de acum 100 de ani. Lumea însă s-a înghesuit la Tezaur, unde, vă spun cu mână pe inimă, n-aş fi rezistat la cele 33-37 de grade. Cei care au intrat mi-au spus că a fost foarte frumos. Îi cred pe cuvânt şi rămâne pe altădată.
Următorul, Muzeul de Artă. Nu mă aflam într-un domeniu în care să excelez, aşa că am observat altceva decât operele de artă: modul în care este aranjat totul, detaliile, culorile şi oamenii. Este un muzeu care se ridică la nivel mondial. Foarte atent alese culorile, foarte mare grijă la detalii şi oameni care te îndrumă calm şi cu (măcar aparentă) bunăvoinţă.
Apoi, ultimul de pe listă, Muzeul de Artă Contemporană, situat unde altundeva decât în Palatul Parlamentului. Din afară de observă cât de contemporan este, pentru că are pereţi de sticlă de sus până jos şi totul este cu tentă modernă. Înăuntru, spaţiu în care poţi face în voie tot ce vrei, expoziţii de poze, proiectări de filme, şi petrecere la etajul 4, pe terasă. E o privelişte fenomenală a Bucureştiului de acolo.
De la Parlament, direct acasă, via metrou. 6 ore de somn şi viaţa începe iar. Să aveţi o zi faină şi nu foarte călduroasă!

16.5.09

Noaptea muzeelor


Pe 16 mai, adică azi, în mai multe oraşe din lume se organizează noaptea muzeelor. Bucureştiul nu putea lipsi de pe listă, aşa că 11 muzee (dacă am numărat bine) vor face concurenţă sâmbătă noaptea (adică în noaptea asta) cu barurile, discotecile, cluburile şi alte alea deochiate.

Voi merge în câteva din cele 11 muzee, dacă nu în toate, împreună cu colegii de la facultate, pentru a uita de parţiale, sesiune şi restanţe. Şi să ne demonstrăm nouă că şi muzeele ne pot ţine treji noaptea, nu numai filmele, counter strike-ul, învăţatul sau tăiatul de frunză la câini. Noapte albă a muzeelor tuturor!

10.5.09

The Boy In The Striped Pyjamas

Excepţional film! De mult nu am mai văzut un film care să supună spectatorul unui punct de vedere atât de diferit faţă de convenţional. Un film greu de digerat, un film care te pune pe gânduri. Pe scurt, cum reacţioneză inocenţa în preajma dezastrului. Cum se comportă, cum înţelege, cum acţionează. Concret, cum trăiesc doi copii Holocaustul. O dramă adevărată, un film trist, dar repet, excepţional. Vi-l recomand şi vă "urez" să îl vedeţi cât mai repede.

Mai jos e trailerul, pe care eu l-am văzut la Gara de Nord, la coadă pentru un bilet spre casă. Asta era pe vremea alegerilor, dar abia acum am reuşit să urmăresc integral filmul. Vizionare plăcută!

I Wanna Be Sedated

Bună duminică ziua! După o 24 de ore de furnicit prin apartament, a venit şi ziua în care să şed pe scaun în faţa monitorului şi să relatez întregii lumi cam ce am mai făcut în materie de viaţă şi distracţii.
Pentru început, examenul de marţi a fost fleeeeeex. Bine dispus după un examen reuşit, m-am apucat de conceput un pliant cu Seri Albastre pentru Gala Societăţii Civile, alături de Emil şi Adina, şi după vreo 5-6 ore începea să arate binişor. Miercuri, 9 ore de cursuri. Ajuns acasă, am reînceput munca la pliant. După corecturi, texte şi poze, a ajuns în forma lui finală. Joi, reîntâlnirea cu fizica. Am învăţat pentru examenul de vineri exact ceea ce ne-a zis profesorul că ne va da. Vineri, nasoool! Cum socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu subiectele de examen, mulţi ne-am cam luat ţeapă, căci am primit exact ceea ce nu învăţasem. Asta e, trecem peste, să ne rugăm la Sf. Cinci. Dar un necaz nu vine niciodată singur, aşa că am încurcat şi nişte nume de poze la pliant şi a ieşit cam în neregulă la imprimare. Şi, mă repet, cum două supărări nu vin niciodată singure şi o cheamă şi pe a treia, meciul Steaua-Dinamo s-a terminat 1-1. Foarte nemeritat pentru Dinamo. Şi nici măcar nu a fost vineri 13!!

La final, o melodie pe care tot în Rolling Stone Top 500 am găsit-o: I Wanna Be Sedated - The Ramones. Videoclipul este cel puţin interesant, iar melodia este vioaie. Enjoy!

4.5.09

Hallowed Be Thy Name

Prima piesă pe luna mai! Iron Maiden - Hallowed Be Thy Name e piesa care m-a ataşat foarte tare de stilul Iron Maiden. Îmi place ritmul şi modul cum curge melodia la solo, lucru care l-am remarcat şi mi-a plăcut şi la prima piesa Iron Maiden ascultată de mine - Seventh Son of a Seventh Son. Este melodia care m-a dus către alte hituri ale lor - Trooper, Aces High, 2 AM ş.am.d.
Videoclipul este o versiune live, însă părerea mea e că varianta înregistrată e mai melodioasă. Dacă vă place ce ascultaţi mai jos, mai daţi un search după varianta studio. La fel ca la Deep Purple, aviz neamatorilor de hard rock! Dar încercaţi, poate vă place. Play şi enjoy!


Unu maiu!

Am lipsit de aici o săptămână, dar am o scuză bună: am fost acasă. 4 zile (joi-duminică) în care m-am relaxat, m-am simţit bine şi m-am odihnit. Am petrecut 1 mai la Tein, apoi Tribel, apoi cu Laura, apoi acasă cu părinţii. Plictisitor, aţi crede? Nu a fost deloc aşa. Chiar dacă plănuiam ceva cu tentă de ieşire de grup sau mini grup, nu a ieşit din diverse motive. Însă nu îmi pare rău, nici chiar după ce mi-au povestit colegii care au fost în Vamă ce distracţii au avut.
Am rămas scârbit de ceea ce s-a întâmplat în Parcul Izvor, aşteptam să se întîmple ce s-a întâmplat în Vamă şi eram sigur că nu voi prinde loc pe tren la întoarcere.
Aşa a fost, am stat în picioare de la Braşov până acasă. Însă am avut un partener care mi-a ţinut de urât (vorba bunicii): Academia Caţavencu plus suplimentul cu cei mai sexy jurnalişti. Apropo, cine ştia că Radu Moraru, alias Naşu', e din Sf. Gheorghe?
Dinspre partea cu facultatea, mâine am examen, predau tema la matematică şi am din nou seminar la ELTH. Intrăm în pâine!
Închei aici, că mai am de învăţat!
Numai bine!