Cugetările sărmanului stelist

Se există o vorbă cum că românul s-a născut poet. Şi toată lumea ştie că românul ştie cel mai bine să facă haz de necaz. Deci, să fie pamfletist. Prin urmare, textul de mai jos este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Şi orice asemănare cu viaţa reală este sau nu intenţionată.

Ah! Stadionul Ghencea, doar de teatru mai e bun
Şi Steaua jucând acolo, alergând gazul şi-l arde.
Şi-n această linişte trosnesc seminţe, curge bere...
Victorii... n-am mai văzut de-un secol. Goluri... n-am mai văzut de-o lună.

Un regat pentru o victorie, să-umplu stadionul
Cu coji de seminţe. Dar de unde? Scârţăie apărarea,
În atac miaună motanul, Nicoliţă dă pe lângă,
Iară grecul melancolic tot căzând caută fault.

Gârrr! Ce bună-i berea... Parcă e mai bine acasă,
Mă uit la televizor, de frig nici că-mi pasă.
Pot să-l văd pe Tănase pasând hai-hui
Fără să m-audă că-l înjur de mama lui.

Cum nu ţin cu Oţelul, Doamne? Măcar totuşi au echipă...
Aş merge la stadion, de Steaua nu mi-ar păsa defel
Mi-ar părea superb, dulce să scandez pro-Dorinel,
Un palat, garsoniera, iar nevasta, o Xantipă.

Pe pereţi cu colb, cu lungi pânze de paianjen, în vitrine
Stau trofeele noastre, de ţi-i drag să te-uiţi la ele...
Mândrie, glorie, goluri, stadioane pline, meciuri grele,
Nu seamănă cu Steaua de azi. Într-un soi de amintire

Au ieşit de la-ncălzire - ce echipă fabuloasă,
Lăcătuş, Boloni, Duckadam, Belodedici,
Cela-i antrenorul Ienei, oare ştie ungureşte?
Ceea ce-nconjură echipa e frumoasa galerie.

Eei.. că pe stadion se sting stâlpii de nocturnă.
Moşule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visezi fotbal şi goluri, stadionul încărcat.
De-aş putea să dorm măcar. Gol, a fotbalului minune!

O, acoperă-mi fiinţa cu a ta descătuşată bucurie!
Vino gol! - ori vino moarte - pentru mine e totuna
De-oi petrece încă cu ciobani, cu-nfrângeri şi cu luna.
Ori de nu, cui ce-i aduce? - Bogăţie? - Frecţie!