22.3.09

Ora Pământului


Sâmbătă, 28 martie 2009, de la 20.30 până la 21.30, toată lumea stinge lumina!

21.3.09

Şi ce dacă e vânt...

...şi ce dacă sunt ploi, nu ne vom opri din noapte în zori... Refrenul Iris Maxima. Cel pe care toţi fanii Iris ar trebui să îl fredonăm acum. Cristi Minculescu e în Germania, împreună cu soţia lui şi este pregătit pentru transplant. Din câte zice presa, se pare că sunt 99% şanse să îşi revină complet. Asta îmi dă speranţe.
Am totuşi emoţii în ceea ce priveşte evoluţia lucrurilor, pentru că nu sunt sigur de toată povestea apărută în ziare. Însă cred şi sper că totul va fi bine şi că voi avea şansa să mai prind măcar un concert Iris.
Ascult Iris de prin 2001, aveam 3 piese pe calculator de la ei (Floare de Iris, De vei pleca, Somn Bizar) şi am prins gustul muzicii rock. De atunci şi până acum 4 ani, am tot strâns, am tot căutat piese şi acum mă pot lăuda că am cam toate piesele lor de pe albume, plus câteva înregistrări mai vechi cu Dan Bittman solist. Chiar dacă între timp am mai găsit şi Iron Maiden şi Judas Priest, tot Iris rămâne trupa mea de suflet.
Aştept veşti noi şi bune din Germania, pentru că vreau să bifez al cincilea concert Iris. Indiferent de toate zvonurile apărute în presă, indiferent de măgăriile pe care le face Adevărul cu campania 1.000.000 de mesaje, indiferent de banii care sunt la mijloc, mai important este ca Iris să rămână. Dacă asta se întâmplă, nu prea mă interesează restul. Multă baftă, Cristi, sper să ne vedem la următorul concert Iris!
Bună seara, prieteni!

15.3.09

Ca la 20 de ani...

Eeeee, uite că a venit şi vremea să fiu şi eu tânăr fără griji şi fără bani cu acte în regulă. Am o cincime de secol! Oau!
Am avut parte de multe surprize de ziua mea şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaj sau m-au sunat şi celor care au venit la gară ca să îmi cânte şi să mă facă să mă ruşinez... Deeeeci, dacă îmi aduc bine aminte, trebuie să zic mulţumesc următorilor: mama, tata, sora mea, Laura, Emil, Oana, Oana, Emilian, Diţulachis, dna Grosar, dna Roman, dna Dirigintă, Mădălin, Jozsi, Suzi, Adina, Diana, Grisu, Laura, Alinuţa, Ioana, Robert, Andreea, Roxi, Cristi, Sergiulică, Emilian, Roxi, Titi, Radu, Nenea Aurică, Ana, Ana, Paula, Vlad, Andreea, Bianca, Maria, Seicu, Dani, Csabesz, dna Băilă, dna Ştefănescu, dna Gavrilă, Ştefi, Vali, Velicu, Florin, Dani, Călina, Tonia, Cristina...ei şi acu nu-mi mai aduc aminte, dar promit să modific postarea de fiecare dată când îmi mai aduc aminte.. Vă mulţumesc încă o dată!
Acum mă pregătesc pentru prima zi de student de 20 de ani. Sunt tare curios să văd care e diferenţa (sic!). Până la următoarea scriere, vă salut de 20 de ori!
Numai bine!

11.3.09

Hei, tramvai...

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai...timpul trece ca un fum şi eu fac 20 de ani... OAAAAA!! Hmm.. încă nu-i simt, sunt tot pe la 18... Facultatea mă cam stresează în ultimul timp, e destul de tare semestrul ăsta, dar eu sunt tânăr, doamnă, cu spatele frumos (vorba poeziei)..
E tare să ştii că urmezi să ai 20 de ani... te simţi mai experimentat decât erai la 19, parcă e o mare diferenţa, şi totuşi te simţi tânăr în floarea florilor. E, cred, cea mai frumoasă vârstă. Dar aştept să văd ce îmi rezervă al 20-lea an de viaţă..
În afară de drama împlinirii venerabilei vârste de 20 de ani, în ultimul timp am mai tras cu ochiul prin ziarele de sport şi devin din ce în ce mai convins că presa de sport din România e degeaba. Toţi zic asta, dar foamea de bani şi imagine şi vânzare e mai mare decât părerea comună a tuturor. Asta e... Parcă aş vrea totuşi să citesc sumarul meciului decât înjurăturile din vestiar şi cine e cel mai tare din parcare, adică vestiar... Şi totuşi, nu există numai fotbal... Dar no... preşedinţii şi pe cei care scriu nu îi poţi schimba când vrei.
Cât despre călătorii, tocmai ce am fost prin urbea mea natală, şi a venit iarna iar... apoi am venit la Bucureşti... şi iar, ploaia şi frigul după mine. Nu sunt prea norocos la capitolul ăsta. Şi apropo, baba mea o fost cam cu dinţi şi fiţe. Adica vremea din ziua aleasă de mine, la ce vă gândeaţi?
No, cam atât pentru acuşica, mă întorc la frumoasa meserie de student şi la fabuloasa datorie de a-mi face temele conştiincios şi zâmbitor! Dar cu puţin Iris, o cântare şi oleacă de messuială, trece repede treaba.
Numai bine!

Ioiii.. şi mai intraţi pe Seri Albastre!

1.3.09

Om bun

Bună amiaza! E duminică azi, 1 martie, a venit primvara (cel puţin la Bucureşti), şi ieri am fo la Gala Folk Om Bun. Şi cum am promis, azi scriu valamit-ceva despre aista.
Păi, ieri am avut şi prima intrare in Sala Palatului, e foarte mare, foarte faină şi cald! Decorul nu a fost cine ştie ce, la ce mare eveniment a fost era doar un amărât de banner. Dar simplu şi eficient. Prezentatorul, Adrian Ivaniţchi, a deschis seria recitalurilor cu un cântec compus de el, apoi pe rând au urmat: Forţele de Muncă, Nicu Alifantis & Zan, Emeric Imre, Tatiana Stepa, Ada Milea (foarte foarte foarte tare cântecul cu Apolodor), Daniel Iancu, Victor Socaciu şi Biroul Executiv (citez: vin ai noşti, pleacă ai voştri, noi rămânem toţi ca proştii...), Vasile Şeicaru cu Cnejevici, Mircea Vintilă cu Brambura ("Te du Mărie..."), moroşanu' Ducu Bertzi şi ultimul dar nu cel din urmă Baniciu cu Cnejevici.
Surpriză mare (pentru mine) a fost că Baniciu şi Cnejevici au venit cu formaţia Pacifica. Surpriza a fost plăcută, sună altfel toate piesele, e ca pe vremuri. Toate astea au ţinut cam 5 ore... Dar nu le-am simţit că au trecut.
Concluzia: mă bucur că am ajuns la concert, mă bucur că am fost cu cineva la care ţin foarte mult, mult, mult de tot şi mă bucur că am auzit două bancuri de la prezentator pe cale le voi divulga cu prima ocazie!
Numai bine!