Am revenit (e drept, cam târziu) cu pozne de la Treasure Hunt. Mai jos vă puteţi delecta cu nişte fapte care, vorba ziarului, au fost adevărate, sunt reale şi vor fi autentice.
A mai trecut o ediţie a Zilelor Sfântu Gheorghe, la fel de plină de activităţi şi concerte. O ediţie mult mai bine pregătită, cu multe surprize (mulţumim Mădălin).
Cu părere de rău că am ratat concertul Iron Maidnem (deh, examene), am ajuns vineri pe la orele 23 în urbe. O noapte albă, cu cântece, cu whist, cu glume, cu mascota şi toate cele. Dimineaţa, o realimentare de 4 ore, apoi, alături de Suzi şi Emilian, m-am aşezat la startul Treasure Hunt. Foarte bine pregătit, dificil, dar foarte constructiv. Am învăţat multe lucruri noi despre oraş. Felicitări lui Vlad şi echipei sale! Dacă anul trecut am reuşit performanţa de a fi pe primul loc, anul ăsta ne-a adus numai un afurisit de loc 4. La anul va fi mai bine! Promit! O să revin cu nişte poze când intru în posesia lor.
Pauză de masă şi deratizare, apoi concert Compact. Excelenţi, chiar şi la 30 de ani. Şi acum, la două zile după concert, încă simt urmările. O febră musculară groaznică la gambe (de la sărit). Cred că toţi cei care au fost acolo au simţit că a fost o atmosferă frumoasă şi o sărbătoare în toată regula!
Şi, precum postul ăsta arată, weekendul a trecut repede. Am revenit la viaţa cotidiană, cu un examen la engleză şi prezentare la mecatronică. Şi mai urmează altele. Dar noi să fim sănătoşi şi totul va fi bine!
Tocmai ce am savurat de la început până la sfârşit încă un film extraordinar. Este vorba, precum v-aţi prins deja, de "Cartea lui Eli" sau, pe limba vorbită în film de actori, "The Book of Eli".
Cât am impresiile proaspete, vă spun că merită să vă uitaţi la film şi asta cât mai repede. Dacă sunteţi genul de om care nu crede în violenţă şi se teme de urmările unui război atomic, atunci acest film vă va da fiori. Dacă sunteţi total indiferent şi vă cam doare drept in locul unde vă doare de societate, religie, viitor, atunci acest film vă va face să vă deschideţi mintea.
Mai jos vă pun un trailer care, insă, nu spune prea multe despre film în sine şi nici măcar nu redă povestea aşa cum este în film. Dar trebuie să fac propagandă, aşa că, vreţi, nu vreţi, daţi un click, apoi mergeţi la cinema să urmăriţi filmul sau cumpăraţi-l de undeva. Asta ca să nu vă îndrept spre comiterea păcatului major: piratarea.
La sfârşit, Doamne fereşte!
Update... De-abia ce am dat publicare postare, că am zărit cu coada ochiului pe youtube alt trailer, care pare a fi mai apropiat de ceea ce se întâmplă de fapt. Mai daţi un click, apoi mergeţi la cinema. Nu, nu e scump, există Orange film miercuri, mai luaţi pe cineva cu care să dezbateţi.
Aseară am ajuns pe meleagurile natale cu trenul, pentru rezolvarea unor mici probleme medicale. Călătoria cu trenul a fost pe şine, am citit tot drumul, ăsta fiind un fel de hobby al meu. Adică să citesc o carte pe un drum dus Sfântu Gheorghe - Bucureşti sau viceversa. De data asta a fost vorba de "Marele singuratic" - Marin Preda - carte pe care nu am reuşit să o termin, pentru că este destul de voluminoasă.
Spun că este un hobby de-al meu, pentru că nu mă aflu la prima realizare de acest fel (adică să citesc pe tren), primele două reuşite numindu-se "Vraciul" - vol. I - Tadeusz Dolega- Mostowicz şi "Invitaţia la vals" - Mihail Drumeş, de care v-am mai povestit. "Vraciul" - vol. II - l-am citit după "Invitaţia la vals" şi este o carte pe care oricine poate să o citească şi o recomand celor care cred că a citi o carte este naşpa, gen. O să stârnescă pofta de citit, gen.
Aşaaaa... a, da! Am mai citit şi "Dama cu camelii" - Alexandre Dumas fiul; mama zice că Traviata s-a făcut după această carte. Este o carte cu finalul la început, cam la fel cum este şi "Invitaţia la vals". O poveste de dragoste sinceră, originală, complicată şi tragică. Merită citită pe tren, la baie, în pat, oriunde, pentru că este scurtă, uşor de citit şi interesantă. Gen!
După ce azi dimineaţă am scăpat de Verucă al meu, am fost, în drum spre acasă, la magazin. Mare şi plăcută surpriză am găsit acolo: Lapte Covalact la cutie (curat la cutie). Este un pas înainte făcut de fabrica reprezentativă a judeţului Covasna, cu care ne lăudăm peste hotarele judeţene. Abia aştept să merg la Bucureşti să caut, poate găsesc şi pe acolo laptele de acasă.
În altă ordine de idei, am urmărit "Clasicul României" (adică eternul derby Dinamo - Steaua sau viceversa), însă, sincer, aş numi Clasicul României, de acum, meciul CFR - Urziceni. Parcă joacă fotbal băieţii ăştia. În fine, a fost de toată jena meciul şi, cu asta închei subiectul, comentatorii au fost execrabili. Ca să nu mai zic de bonusul de prostie din partea digisport, Horia Ivanovici la pauză.
Urmează un weekend de convalescenţă pentru mine. Aşa că play la melodie:
Pentru că trecem, de fapt, alţii trec prin vremuri grele, de asuprire şi de interzicere a unor leacuri şi ierburi de vraci, găsite în niscaiva bodegi numite Uiidşop. Pentru că se doreşte înlăturarea tratamentelor naturiste, pentru că în scurt timp vracii (cu d) vor renunţa la proteste legale şi vor trece la proteste uşor ilegale, apoi uşor injectabile. Pentru că, vorba vine, pentru că pot!
Iată ce mi-a trecut prin cap, apropo de vremurile grele care îi încearcă pe unii:
Salutare! În buletin sunt trecut cu numele Ujvarosi Brezeanu Alexandru, dar cei care mă cunosc îmi spun Bebe, Ujva, Şefu deci nu vă supăraţi pe mine dacă nu răspund la adresarea cu numele din buletin. Pe de altă parte, sunt născut şi crescut in Sfântu Gheorghe, un mirific oraş de la poalele Depresiunii Braşov, am o mamă, un tată, o soră şi un frate. De ultimul să nu îi întrebaţi pe părinţii mei. Momentan, sunt la facultatea de Automatică, UPB, Bucureşti. Îmi place să urmăresc meciuri de fotbal şi să contabilizez clasamente, rezultate etc., îmi place să mănânc mâncarea gătită de mama, îmi place apa minerală Bodoc (Poiana Negri, la nevoie), îmi place Heidi cu Tiramisu (cel mai mult), îmi plac pisicile, dar nici câinii nu-i urăsc, îmi place să citesc cărţi bune, îmi place ideea Biblioteca pentru toţi ş.a.m.d. Că cam atât...