Iris 2009

Scuzaţi-mi întârzierea de numai 5 zile, dar am vrut să fiu solidar cu CFR-ul şi să întârzii şi eu alături de el. Deeeeci, joi seara (căci despre asta vorbim) am avut norocul (cumpărat cu 70 RON) să iau parte alături de alţi norocoşi la spectacolul de revenire pe scenă a formaţiei Iris, în mod oficial cu surle, trâmbiţe, tobe, chitare şi tot alaiul. Chiar dacă sunt subiectiv, vă spun că nu regret că am fost în Sala Polivalentă, căci a fost un spectacol (show) care a avut de toate, chiar şi multe idei noi, nemaivăzute la Iris şi, cred, în ţară la noi (la trupe d'ale noastre).

3 ecrane mari, pe care au rulat clipuri, imagini şi filmarea live pe toată durata concertului. 2 tunuri de confetti care spre sfârşit au acoperit toată sala. Flăcări. Sonorizare de-ţi tremura tricoul pe tine. Iris.

Momentul foarte emoţionant a fost când cei de la Iris au adus "un modest omagiu pentru cei care nu mai sunt". Pe sunetul melodiei "Vis pierdut", pe ecrane au fost amintiţi cei care ne-au părăsit: Freddy Mercury, Michael Jackson, Jimi Hendrix, Laura Stoica, Ralu Filip, Adrian Pintea, Florian Pittiş şi mulţi alţii. În momentul în care aceştia de mai sus au apărut pe ecrane, pur şi simplu tremurai de emoţie şi de sunetul a 4000 de oameni aplaudând şi zguduind Sala.



A fost un concert în care am auzit piese care nu prea se cântă în concertele Iris: "Călătorul", "Tot zbor", pe care mulţi nu le ştiau, dar au prins foarte bine la public.

Per ansamblu, a fost un concert foarte bun, dar dacă ar fi să despic firul în 13 şi un pic, sunt multe aspecte care puteau fi mult mai migăloase, mai ales la o trupă ca Iris, şi mă refer în special la cele 3 ecrane. Au avut un impact imens, chit că nu au fost extraordinare proiecţiile.

Închei spunându-vă să nu rataţi niciun concert Iris, şi că Miercuri avem Seri Albastre la Bucureşti, la Tinerimea Română (pe lângă staţia de metrou Izvor, pentru cunoscători), de la 19. Numai bine!