Invitaţia la vals

Nu am mai scris demult despre ce cărţi am mai răsfoit şi citit. Ultima realizare se numeşte "Invitaţia la vals", a lui Mihail Drumeş. O carte pe care o recomand tuturor romaticilor (le va plăcea), mai puţin partea de final, pe care o resping total.

Păi, să vedem despre ce e vorba. Cartea este o "spovedanie" a personajului principal, în care, spune el, va încerca să prezinte cât mai aproape de realitate ceea ce s-a întâmplat în viaţa lui şi ce l-a determinat să ştie că singura soluţie care o are este să se sinucidă. Ce să zic, a reuşit. Pe parcursul a 200 de pagini îşi descrie viaţa, în special cea amoroasă, cu toate femeile pe care le-a cucerit şi le-a făcut să sufere, ca un veritabil Cassanova. Bineînţeles, ultima dintre ele a fost cel mai greu de cucerit şi ea se poate numi "femeia fatală", ea fiind motivul sinuciderii.

Nu pot să vă fac un rezumat, îmi depăşeşte limitele narative, dar vă recomand cartea, mai ales celor care acum încep să simtă fluturii din stomac. Fireşte, nu vă recomand să urmăriţi soluţia aleasă de eroii principali, ci o recomand pentru a învăţa din greşelile lor.

Şi la sfârşit de carte, ca întotdeauna, vine o melodie. Eu am numit-o cântecul aurolacului. Nu ştiu voi cum îi ziceţi, dar tot e faină.