Olimpiada de Iarnă

A trecut şi ediţia asta de Olimpiadă de Iarnă. Pentru cei care nu ştiu că a fost aşa ceva, ea s-a desfăşurat la Vancouver, anul ăsta, februarie, de pe 12 până mâine.

Nu am să critic delegaţia României, mie mi se pare că au fost realizări destul de importante ale sportivilor noştri şi trebuie să recunoaştem că ăsta ne e nivelul. E ca la fotbal. Nu ne-am calificatla mondiale, trebuie să recunoaştem, ăla a fost nivelul nostru. Spuneam că nu am să critic sportivii români, dar am să vorbesc despre ceea ce am urmărit. Şi anume, despre hockey.

Pasiunea mea pentru hockey (numai cel de la Olimpiadă) datează din 2002, când a fost olimpiada la Salt Lake City, unde am urmărit marea finală SUA-Canada. Ce să zic, mi-a plăcut atmosfera, comentatorii au făcut o treabă excelentă şi jocul în sine mi s-a părut interesant. Şi acum, la 8 ani de atunci, am încercat să urmăresc câteva meciuri live de la olimpiadă (nu e foarte uşor, fiind noaptea). Am nimerit la Canada-SUA (3-5) (grupe) şi Finlanda-SUA (1-6)(semifinală). Şi, norocul meu, se pare că marea finală de mâine se va desfăşura între SUA şi Canada. Eternul derby al celor două naţiuni.

Pentru cei care sunt amatori, el va fi difuzat, probabil, de TVR 1, pe la 22.15 (aşa am calculat). Eu ţin cu canadienii (aşa am făcut şi în 2002). Abia aştept!