La mulţi ani tuturor românilor! Chiar dacă unii petrecem Ziua Naţională învăţând, alţii la grătar, alţii muncind, iar alţii pe unde o petrec ei, este o zi în care trebuie să ne simţim mândri că trăim în România cu toate calităţile şi defectele ei, să ne bucurăm şi să ne reculegem puţin. La Mulţi Ani!
Am rămas dator de ceva vreme cu povestea mea din Ajun. M-am tot gândit ce să scriu şi nu-mi venea absolut nicio idee. Dar azi mi-am zis să scriu tot ce îmi trece prin cap când mă gândesc la Crăciun. E drept, nu o să aibă fir epic, poate părea fără sens, dar aşa e definit Crăciunul pentru mine. Deci, să încep...
Crăciunul este: mirosul de portocale desfăcute, căutatul cutiilor cu globuri, legarea bomboanelor cu aţă cu acel nod pe care l-am învăţat greu, zăpadă până la brâu, plimbări cu sania, prăjitură cu cremă de lămâie, miros de lemne tăiate, miros de foc proaspăt aprins în sobă, deznodarea instalaţiei, răşina lipicioasă pe mâini, rămasă de la cioplirea bradului, bucuria de a primi cadoul de Crăciun, indiferent care ar fi acela, familia alături, privitul bradului cu instalaţia aprinsă, primirea colindătorilor, momentele de neuitat petrecute alături de cei dragi, sms-urile care vin şi pleacă neîncetat, zâmbetul permanent, liniştea interioară, colindatul firmelor, profesorilor şi cunoscuţilor, Singur Acasă 1, 2 şi 3, vacanţă, somn până la 12, ciocolată, festival, prieteni, iubiri, amăgiri... şi câte multe altele mai sunt, dar nu pot fi scrise. Mă opresc aici, dar nu uit să vă zic Crăciun Fericit şi aveţi grijă de voi şi de cei dragi!
Nu a reuşit. Bunul-simţ nu scoate oamenii la vot. Asta e clar. Dar a trecut momentul cheie, iar acum trebuie să ne uităm mai în viitor. Căci treaba e nasoală. Avem de ales între o mică parte a proiectului pe care l-am votat (guvernul Johannis), sau continuarea celor 5 ani de până acum (Băsescu). Sau mai bine zis, să alegem exact cum am făcut şi până acum, adică alegem răul cel mai mic.
Aşa că, de Moş Nicolae, ne facem cadou pentru 5 ani de zile ori portocale, ori roşii-acrişoare. Să avem inspiraţie!
P.S. Dacă vă plictisiţi, uitaţi-vă pe slideul cărţilor de la Jurnalul Naţional, sau la performanţele echipelor noastre de fotbal. Le-am interactivizat puţin!
După o seară de joi foarte plăcută în sensul fotbalistic, am decis să îmi înec amarul în citit. Cartea din care mă delectez cu litere se numeşte "Viaţa pe un peron" - Octavian Paler. Şi citind foarte liniştit capitolul 7, îmi sare înaintea ochilor un paragraf care rezumă tot ceea ce se întâmplă în România legat de gripă. Citez:
"Oraşul părea lovit de o epidemie secretă, care ne înfricoşa pe toţi şi acţiona asupra încrederii oamenilor în ei înşişi. Când mergeam pe stradă n-aveam măşti de tifon pe faţă, dar ne comportam ca şi când am fi avut. Deşi, împotriva unei epidemii de frică nu se poate lupta cu măşti de tifon."
Dacă vă trece prin cap faptul că virgulă cartea tocmai a ieşit de sub tipar, vă spun că şi-a făcut apariţia în anul 1981. E frumos cum se potriveşte ceva vechi la situaţia actuală. Exact cum schiţele şi articolele lui Caragiale reflectă îndeaproape situaţia socială de azi.
Ei, şi ca să ne treacă frica şi supărarea, să ascultăm "Cetatea Neamţului", de George Coşbuc, în interpretarea extraordinară a lui Florian Pittiş.
Scuzaţi-mi întârzierea de numai 5 zile, dar am vrut să fiu solidar cu CFR-ul şi să întârzii şi eu alături de el. Deeeeci, joi seara (căci despre asta vorbim) am avut norocul (cumpărat cu 70 RON) să iau parte alături de alţi norocoşi la spectacolul de revenire pe scenă a formaţiei Iris, în mod oficial cu surle, trâmbiţe, tobe, chitare şi tot alaiul. Chiar dacă sunt subiectiv, vă spun că nu regret că am fost în Sala Polivalentă, căci a fost un spectacol (show) care a avut de toate, chiar şi multe idei noi, nemaivăzute la Iris şi, cred, în ţară la noi (la trupe d'ale noastre).
3 ecrane mari, pe care au rulat clipuri, imagini şi filmarea live pe toată durata concertului. 2 tunuri de confetti care spre sfârşit au acoperit toată sala. Flăcări. Sonorizare de-ţi tremura tricoul pe tine. Iris.
Momentul foarte emoţionant a fost când cei de la Iris au adus "un modest omagiu pentru cei care nu mai sunt". Pe sunetul melodiei "Vis pierdut", pe ecrane au fost amintiţi cei care ne-au părăsit: Freddy Mercury, Michael Jackson, Jimi Hendrix, Laura Stoica, Ralu Filip, Adrian Pintea, Florian Pittiş şi mulţi alţii. În momentul în care aceştia de mai sus au apărut pe ecrane, pur şi simplu tremurai de emoţie şi de sunetul a 4000 de oameni aplaudând şi zguduind Sala.
A fost un concert în care am auzit piese care nu prea se cântă în concertele Iris: "Călătorul", "Tot zbor", pe care mulţi nu le ştiau, dar au prins foarte bine la public.
Per ansamblu, a fost un concert foarte bun, dar dacă ar fi să despic firul în 13 şi un pic, sunt multe aspecte care puteau fi mult mai migăloase, mai ales la o trupă ca Iris, şi mă refer în special la cele 3 ecrane. Au avut un impact imens, chit că nu au fost extraordinare proiecţiile.
Închei spunându-vă să nu rataţi niciun concert Iris, şi că Miercuri avem Seri Albastre la Bucureşti, la Tinerimea Română (pe lângă staţia de metrou Izvor, pentru cunoscători), de la 19. Numai bine!
Artişti fenomenali, profesori maeştri, o echipă de organizatori nemaipomenită. Ingrediente pentru un spectacol fără precedent, un spectacol care poartă marca Seri Albastre. Încă o reuşită artistică, încă o reuşită organizatorică.
Şi ca să ader la o campanie de tip pro (tv), JOS PĂLĂRIA!
Salutare! În buletin sunt trecut cu numele Ujvarosi Brezeanu Alexandru, dar cei care mă cunosc îmi spun Bebe, Ujva, Şefu deci nu vă supăraţi pe mine dacă nu răspund la adresarea cu numele din buletin. Pe de altă parte, sunt născut şi crescut in Sfântu Gheorghe, un mirific oraş de la poalele Depresiunii Braşov, am o mamă, un tată, o soră şi un frate. De ultimul să nu îi întrebaţi pe părinţii mei. Momentan, sunt la facultatea de Automatică, UPB, Bucureşti. Îmi place să urmăresc meciuri de fotbal şi să contabilizez clasamente, rezultate etc., îmi place să mănânc mâncarea gătită de mama, îmi place apa minerală Bodoc (Poiana Negri, la nevoie), îmi place Heidi cu Tiramisu (cel mai mult), îmi plac pisicile, dar nici câinii nu-i urăsc, îmi place să citesc cărţi bune, îmi place ideea Biblioteca pentru toţi ş.a.m.d. Că cam atât...