La Mulţi Ani!

La mulţi ani tuturor românilor! Chiar dacă unii petrecem Ziua Naţională învăţând, alţii la grătar, alţii muncind, iar alţii pe unde o petrec ei, este o zi în care trebuie să ne simţim mândri că trăim în România cu toate calităţile şi defectele ei, să ne bucurăm şi să ne reculegem puţin. La Mulţi Ani!

Povestea din Ajun

Am rămas dator de ceva vreme cu povestea mea din Ajun. M-am tot gândit ce să scriu şi nu-mi venea absolut nicio idee. Dar azi mi-am zis să scriu tot ce îmi trece prin cap când mă gândesc la Crăciun. E drept, nu o să aibă fir epic, poate părea fără sens, dar aşa e definit Crăciunul pentru mine. Deci, să încep...

Crăciunul este: mirosul de portocale desfăcute, căutatul cutiilor cu globuri, legarea bomboanelor cu aţă cu acel nod pe care l-am învăţat greu, zăpadă până la brâu, plimbări cu sania, prăjitură cu cremă de lămâie, miros de lemne tăiate, miros de foc proaspăt aprins în sobă, deznodarea instalaţiei, răşina lipicioasă pe mâini, rămasă de la cioplirea bradului, bucuria de a primi cadoul de Crăciun, indiferent care ar fi acela, familia alături, privitul bradului cu instalaţia aprinsă, primirea colindătorilor, momentele de neuitat petrecute alături de cei dragi, sms-urile care vin şi pleacă neîncetat, zâmbetul permanent, liniştea interioară, colindatul firmelor, profesorilor şi cunoscuţilor, Singur Acasă 1, 2 şi 3, vacanţă, somn până la 12, ciocolată, festival, prieteni, iubiri, amăgiri... şi câte multe altele mai sunt, dar nu pot fi scrise. Mă opresc aici, dar nu uit să vă zic Crăciun Fericit şi aveţi grijă de voi şi de cei dragi!

Roşii-acrişoare sau portocale?

Nu a reuşit. Bunul-simţ nu scoate oamenii la vot. Asta e clar. Dar a trecut momentul cheie, iar acum trebuie să ne uităm mai în viitor. Căci treaba e nasoală. Avem de ales între o mică parte a proiectului pe care l-am votat (guvernul Johannis), sau continuarea celor 5 ani de până acum (Băsescu). Sau mai bine zis, să alegem exact cum am făcut şi până acum, adică alegem răul cel mai mic.

Aşa că, de Moş Nicolae, ne facem cadou pentru 5 ani de zile ori portocale, ori roşii-acrişoare. Să avem inspiraţie!


P.S. Dacă vă plictisiţi, uitaţi-vă pe slideul cărţilor de la Jurnalul Naţional, sau la performanţele echipelor noastre de fotbal. Le-am interactivizat puţin!

Numai bine!

Epidemie de frică

După o seară de joi foarte plăcută în sensul fotbalistic, am decis să îmi înec amarul în citit. Cartea din care mă delectez cu litere se numeşte "Viaţa pe un peron" - Octavian Paler. Şi citind foarte liniştit capitolul 7, îmi sare înaintea ochilor un paragraf care rezumă tot ceea ce se întâmplă în România legat de gripă. Citez:

"Oraşul părea lovit de o epidemie secretă, care ne înfricoşa pe toţi şi acţiona asupra încrederii oamenilor în ei înşişi. Când mergeam pe stradă n-aveam măşti de tifon pe faţă, dar ne comportam ca şi când am fi avut. Deşi, împotriva unei epidemii de frică nu se poate lupta cu măşti de tifon."

Dacă vă trece prin cap faptul că virgulă cartea tocmai a ieşit de sub tipar, vă spun că şi-a făcut apariţia în anul 1981. E frumos cum se potriveşte ceva vechi la situaţia actuală. Exact cum schiţele şi articolele lui Caragiale reflectă îndeaproape situaţia socială de azi.

Ei, şi ca să ne treacă frica şi supărarea, să ascultăm "Cetatea Neamţului", de George Coşbuc, în interpretarea extraordinară a lui Florian Pittiş.

Born in the USA

O melodie faină, marca Bruce Springsteen!

Versurile le aveti aici: http://www.lyricsdomain.com/2/bruce_springsteen/born_in_the_usa.html

Bucuraţi-vă de muzică!

La li la li lu lu

In Memoriam Pavarotti

14 octombrie 2009 - Bucureşti

Centrul Naţional Tinerimea Română

ora 19.00

IN MEMORIAM PAVAROTTI

Iris 2009

Scuzaţi-mi întârzierea de numai 5 zile, dar am vrut să fiu solidar cu CFR-ul şi să întârzii şi eu alături de el. Deeeeci, joi seara (căci despre asta vorbim) am avut norocul (cumpărat cu 70 RON) să iau parte alături de alţi norocoşi la spectacolul de revenire pe scenă a formaţiei Iris, în mod oficial cu surle, trâmbiţe, tobe, chitare şi tot alaiul. Chiar dacă sunt subiectiv, vă spun că nu regret că am fost în Sala Polivalentă, căci a fost un spectacol (show) care a avut de toate, chiar şi multe idei noi, nemaivăzute la Iris şi, cred, în ţară la noi (la trupe d'ale noastre).

3 ecrane mari, pe care au rulat clipuri, imagini şi filmarea live pe toată durata concertului. 2 tunuri de confetti care spre sfârşit au acoperit toată sala. Flăcări. Sonorizare de-ţi tremura tricoul pe tine. Iris.

Momentul foarte emoţionant a fost când cei de la Iris au adus "un modest omagiu pentru cei care nu mai sunt". Pe sunetul melodiei "Vis pierdut", pe ecrane au fost amintiţi cei care ne-au părăsit: Freddy Mercury, Michael Jackson, Jimi Hendrix, Laura Stoica, Ralu Filip, Adrian Pintea, Florian Pittiş şi mulţi alţii. În momentul în care aceştia de mai sus au apărut pe ecrane, pur şi simplu tremurai de emoţie şi de sunetul a 4000 de oameni aplaudând şi zguduind Sala.



A fost un concert în care am auzit piese care nu prea se cântă în concertele Iris: "Călătorul", "Tot zbor", pe care mulţi nu le ştiau, dar au prins foarte bine la public.

Per ansamblu, a fost un concert foarte bun, dar dacă ar fi să despic firul în 13 şi un pic, sunt multe aspecte care puteau fi mult mai migăloase, mai ales la o trupă ca Iris, şi mă refer în special la cele 3 ecrane. Au avut un impact imens, chit că nu au fost extraordinare proiecţiile.

Închei spunându-vă să nu rataţi niciun concert Iris, şi că Miercuri avem Seri Albastre la Bucureşti, la Tinerimea Română (pe lângă staţia de metrou Izvor, pentru cunoscători), de la 19. Numai bine!

Cronică video

Cronică pe scurt

Şcoala de Toamnă Seri Albastre

Artişti fenomenali, profesori maeştri, o echipă de organizatori nemaipomenită. Ingrediente pentru un spectacol fără precedent, un spectacol care poartă marca Seri Albastre. Încă o reuşită artistică, încă o reuşită organizatorică.

Şi ca să ader la o campanie de tip pro (tv), JOS PĂLĂRIA!

Tot în vacanţă

Mă gândeam la începutul vacanţei să nu mai scriu niciun post până la luarea de coarne a facultăţii. Dar cum socoteala de înainte nu se potriveşte cu cea de după, iată-mă că o comit. Vă scriu că în dreapta aveţi conexiune cu rezultatele echipelor româneşti la fotbal (asta garantat sunt actualizate) şi vă mai încarc urechile cu alte note bine puse la punct de creatorii Playing For Change.

So... Don't worry, my brother!

Vacanţă

Ce frumoşi suntem noi, oamenii, aşa cum suntem...

In Memoriam

Trece timpul, îmbătrânim şi alţii se duc deja pe cealaltă lume. Zilele astea s-a stins din viaţă Megastarul, Michael Jackson. Omul care a strâns pe Stadionul Naţional 71.000 de oameni. Irepetabil.

Pentru muzică, e o pierdere imensă. Pentru fanii pop, e o tragedie. Pentru ceilalţi, neascultătorii muzicii lui, e o pierdere mai degrabă a personajului care era cunoscut de toată lumea, fără să se ştie prea multe detalii. Ţin minte că în copilărie ştiam cine e Michael Jackson, deşi nu ştiam cum arată, ce cântă. Era de ajuns să ştiu că ştiu alţii despre el. Era la fel ca Michael Jordan, ca Yokozuna şi ca multe alte personaje care erau în viaţa noastră, deşi nu ştiam prea multe despre ei. E un sentiment ciudat provocat de acest deces.

În memoria lui, pun mai jos un cântec care îl consider excelent, mai ales prin mesajul său. Dumnezeu să îl odihnească!

Sunt o mică vedetă!

Se pare că nu aţi ştiut cu cine aveţi de-a face citind rândurile scrise de către mine. Astăzi, am devenit o mică vedetă. Naţională. Pentru 1,2 lei, mă puteţi avea acasă. Cumpăraţi Evenimentul Zilei din data de 25 iunie 2009, si priviţi pe prima pagină a suplimentului cu facultăţi.

No, asta da!

Ca să nu disperaţi că nu aţi găsit ziarul, puteţi vedea mai jos despre ce vorbesc.

Nuntă în cer

Iaca revenit-am şi eu pe CRT-urile sau LCD-urile voastre. După o săptămână cu examene, vă scriu că mai am nevoie de doi de 10 şi un 9, cel puţin, ca să iau o bursă. Deci, misiune grea. Revenind din sfera intelectualităţii inginereşti în sfera intelectualităţii literare, am să vă scriu câteva rânduri despre romanul tocmai terminat, Nuntă în cer - autor Mircea Eliade.

Mi s-a părut extrem de sec, am rămas surprins când s-a terminat, aşteptam un deznodământ, dar totul s-a încheiat în ceaţă. Poveştile celor doi protagonişti, Hasnaş şi Mavrodin, sunt foarte frumoase poveşti de dragoste, dar modul cum se trece de la aceste aventuri care îţi stârnesc curiozitatea la finalul romanului m-a lăsat cu un gust amar. Mi s-a părut mult mai reuşit romanul Maitreyi. Oricum, este o carte pe care merită să o citiţi! Nici nu durează mult, 2-3 zile vă ajung să cunoaşteţi poveştile celor doi.

Spor la citit! Acum m-am apucat de "Îngerul a strigat" - Fănuş Neagu. Se anunţă o lectură grea, din cauza examenului de fizică.

La final, o cântare: Iris - Iris Aeterna.

Gala Serilor Albastre

Passchendaele

Nu vă scriu foarte mult text, vă las să degustaţi, dacă vreţi, trei materiale:

Bătălia de la Passchendaele (1917) - http://en.wikipedia.org/wiki/Passchendaele

Apoi, filmul (2008) - război, dramă and love ( :-> )



Iar, la final, pentru fani Iron Maiden (sau măcar rock), melodia



Spor!

Delirul

Iată că la 3 zile după ce am terminat de citit cartea, vă scriu câteva rânduri. Deeeeeci: Delirul este un roman scris de Marin Preda. Este un fel de continuare al romanului Moromeţii, apar personajele din acesta, însă eroul principal este o rudă a lui Ilie Moromete - Ştefan al lu' Parizianu. Romanul surprinde viaţa unui ţăran (Ştefan) ajuns în Bucureşti, modul cum se adaptează la viaţa de cetăţean al capitalei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, evocă perioada legionarilor, regimul antonescian, revolta legionarilor, intrarea României în război ş.a. Este foarte bine scris (mie îmi place stilul de scriere al lui Preda), nu am putut să las cartea din mână 3 zile. Am citit, cred, încontinuu.

Vă recomand cu mare plăcere să lecturaţi, veţi afla multe despre Bucureştiul anilor '40, despre viaţa politică a aceleiaşi perioade, despre legionari şi generalul Ion Antonescu şi despre Al Doilea Război Mondial. Lectură plăcută!

Cum o carte bună merge cu puţină muzică, mai jos aveţi Mircea Vintilă - Constantin şi Veronica. Povestea cântată se aseamănă oarecum cu romanul. Play!

Bun Oier Unt

Scuzaţi expresia din titlu!

Mă alătur campaniei de invitare pe uşă afară iniţiată de Mădălin, pentru că nu e normal ca în funcţia de director al Direcţiei Judeţene pentru Tineret să fie numit domnul Grosu. În primul rând, noi, tinerii, nu avem nevoie de încă un model nu tocmai corect (a se citi coerent) de la care să ne inspirăm. E plin şoubizu' românesc de anti-exemple. Nu înţeleg cum poate nega evidentul, cum poate ignora toate petiţiile, rugăminţile de demisie.

Şi în al doilea rând, vreau să arăt că folclorul românesc dă replica situaţiei actuale. Cu o minusculă corectură. Citez: "Şi unii ca aceştia sunt trebuincioşi pe lume, că fac pe om să mai prindă la minte"... Corect, dar aceştia să nu aibă funcţii de conducere.

Dacă vreţi şi mai multe detalii legate de personaj (a se citi nenea Grosu), inclusiv reportajul făcut de antene, mergeţi pe blogul lui Mădălin.


La final de postare şi campionat, Unirea e oficial campioana României. De trei ori ura! (pentru asta) şi o dată huo! (pentru mai sus). Şi ca să ne treacă supărarea, o muzichie!

Pentru mine e clar

Trei dinţi din faţă

Prima carte citită cap-coada din seria Biblioteca pentru Toţi este "Marin Sorescu - Trei dinţi din faţă". Are exact 514 pagini de citit (fără prefaţa, referinţe critice ş.a.) şi este extraordinară. Mi-a plăcut acţiunea, personajele, modul de a scrie al autorului cu influenţe sarcastice fine. Acţiunea e destul de greu e urmărit, pentru că nu se desfăşoară cronologic totul, se izolează un personaj şi se narează cadrul şi faptele pentru acel personaj, apoi se revine la alt personaj şi tot aşa. Este o amestecătură care ţine în suspans. Totuşi, recomand să se citească câte un capitol întreg, pentru că e destul de greu să reiei lectura din mijlocul capitolului. Spor la citit!

Urmează Delirul - Marin Preda.

O chestie interesantă: intraţi pe Google Images Search, scrieti "politehnica" şi daţi click pe ultima poză de pe prima pagină apărută. O să vedeţi o surpriză ;)

Buun. După sporovăială, băgăm şi o poezie: Cetatea Neamţului - recită Florian Pittiş

Cu toţii visăm...

Vă prezint o melodie de care am aflat sâmbăta trecută, de la Laura. Ozzy Osbourne - Dreamer. El nu mai are nevoie de prezentare, iar piesa este mai jos. Play!

A venit, a venit vara!

Vine vara, bine-mi pare! De când nu am mai intrat pă blogosferă, o venit deja vara. E cald, soare, mare, examene, copii (scuzaţi dezacoardele), albastru, final de campionat, revelaţii, la mulţi ani, trei dinţi din faţă, furtuni şi tot tacâmul. E cald, pentru că sunt în Bucureşti, e soare pentru că e vară, e mare pentru că lumea merge la mare, e examene pentru că e sesiunea, e copii pentru că e 1 iunie, e albastru pentru că au fost Serile Albastre, e final de campionat pentru că Dinamo a luat bătaie, e revelaţii pentru că Unirea a câştigat campionatul, e la mulţi ani pentru că a fost ziua Laurei şi azi e ziua tatălui meu, e trei dinţi din faţă pentru că asta citesc de o săptămână, e furtuni pentru că acum fulgeră de rupe şi e tot tacâmul pentru că tocmai am mâncat.

Nu ştiu ce aţi înţeles de mai sus, dar e un fel de rezumat post-neo-after-modernisto-contemporan a ceea ce am mai trăit eu în ultima vreme în materie de viaţă, hobby, facultate şi frecat menta.

Cu speranţa că v-am lăsat măcar cruciş, dacă nu perplex, la ce am scris mai sus, vă spun pe curând, ne vedem prin sesiune! Dar, cum nu mă lasă inima să nu pun o poză şi o melodie, vă ataşez mai jos printr-o metaforă-link youtube Scorpions - When the smoke is going down, şi o poză-surpriză.

Poza întâi

apoi muzica

Un leu la Ateneu 2!

La fel ca Rocky şi Rambo, şi povestea Un leu la Ateneu are continuare. De data asta, cu mai mulţi protagonişti. Şi cu alt cadru. Păi, să începem. Pe 20 mai, la Ateneul din Bucureşti a avut loc Gala Societăţii Civile, unde, alături de d-na Grosar, Alina, Emil, Mădălin, Jozsi şi Csabi, am reprezentat proiectele covăsnene calificate: Seri Albastre şi Saint George City of Debate. Eveniment la patru, poate cinci ace, lume cunoscută (Dana Deac, Robert Turcescu, Cătălin Ştefănescu) şi necunoscută (ceilalţi). Din păcate, anul ăsta a fost sărac în recolta de premii, proiectul cu Debate primind doar o menţiune din partea juriului. Mai jos pun nişte poze, să ne dăm mari. Tot pe 20 mai, a fost ziua surorii mele (LA MULŢI ANI!), care a împlinit onorabila vârstă de câţiva ani mai mult ca mine.

Dinspre partea cu facultatea, am trecut examenul nasol care l-am avut (Slavă Cerului), dar urmează colocviile plus sesiunea. Deci, pe cai mari!

Şi ca să nu fiu necioplit şi să vă las aşa în aer după ce că nu am scris (deh, lenea) de atâta timp, vă pun sub poze un videoclip al unei melodii care mi-a venit azi dintr-o dată în cap. E foarte faină melodia, iar videoclipul se potriveşte. Se vede mâna lui Chirilă. Şi la videoclip, şi la melodie. E vorba de Vama - Dumnezeu nu apare la ştiri.



Întâi poze:

Apoi muzică:

Noaptea celor trei muzee si jumatate

Sâmbătă seară (adică aseară) a fost în plină desfăşurare Noaptea muzeelor, un proiect de scară mondială, infiltrat şi în Bucureşti. 11 muzee deschise oricui, la ore târzii ale nopţii. O idee foarte bună de a oferi tinerilor alternative la disco party bum-bum. Şi s-a dovedit a fi o idee foarte reuşită, pentru că "cele mai mişto capitale ale României" (adică Bucureştii) au fost plini de oameni de toate vârstele, de toate categoriile şi de toate sexele. Cele 11 muzee deschise au primit poate mai mulţi vizitatori într-o seară decât într-o lună de activitate normală. Bineînţeles, cantitatea nu scuză calitatea, pentru că au fost multe exemplare de oameni-cu-ceafă-groasă care au venit să bifeze alături de piţipoanca din dotare o ieşire la muzeu, bă! Dar, per ansamblu, publicul a fost receptiv şi mulţumit de ofertă.
Dinspre partea personală, am apucat să vizitez numai trei muzee şi jumătate. E drept, în interiorul muzeelor mi-a fost atins punctul slab: căldura. A fost extraordinar de cald, imaginaţi-vă o clădire invadată la propriu de o mare de oameni, pe când aparatele de aer condiţionat rezistă cam la 20-30. Primul pe listă (văzut integral) a fost Muzeul Municipiului Bucureşti. File din istoria Bucureştilor, caricaturi cu primarii, replici ale felinarelor de iluminat public plus multe hărţi vechi. De aici am ieşit cu un litru mai puţină apă.
Următorul pe listă, Muzeul Naţional de Istorie (jumătate din el). Ceva mai bine aerocondiţionată, partea cu filatelia a fost o plăcere, mii de timbre expuse şi câteva detalii interesante din viaţa Poştei Române de acum 100 de ani. Lumea însă s-a înghesuit la Tezaur, unde, vă spun cu mână pe inimă, n-aş fi rezistat la cele 33-37 de grade. Cei care au intrat mi-au spus că a fost foarte frumos. Îi cred pe cuvânt şi rămâne pe altădată.
Următorul, Muzeul de Artă. Nu mă aflam într-un domeniu în care să excelez, aşa că am observat altceva decât operele de artă: modul în care este aranjat totul, detaliile, culorile şi oamenii. Este un muzeu care se ridică la nivel mondial. Foarte atent alese culorile, foarte mare grijă la detalii şi oameni care te îndrumă calm şi cu (măcar aparentă) bunăvoinţă.
Apoi, ultimul de pe listă, Muzeul de Artă Contemporană, situat unde altundeva decât în Palatul Parlamentului. Din afară de observă cât de contemporan este, pentru că are pereţi de sticlă de sus până jos şi totul este cu tentă modernă. Înăuntru, spaţiu în care poţi face în voie tot ce vrei, expoziţii de poze, proiectări de filme, şi petrecere la etajul 4, pe terasă. E o privelişte fenomenală a Bucureştiului de acolo.
De la Parlament, direct acasă, via metrou. 6 ore de somn şi viaţa începe iar. Să aveţi o zi faină şi nu foarte călduroasă!

Noaptea muzeelor

Pe 16 mai, adică azi, în mai multe oraşe din lume se organizează noaptea muzeelor. Bucureştiul nu putea lipsi de pe listă, aşa că 11 muzee (dacă am numărat bine) vor face concurenţă sâmbătă noaptea (adică în noaptea asta) cu barurile, discotecile, cluburile şi alte alea deochiate.

Voi merge în câteva din cele 11 muzee, dacă nu în toate, împreună cu colegii de la facultate, pentru a uita de parţiale, sesiune şi restanţe. Şi să ne demonstrăm nouă că şi muzeele ne pot ţine treji noaptea, nu numai filmele, counter strike-ul, învăţatul sau tăiatul de frunză la câini. Noapte albă a muzeelor tuturor!

The Boy In The Striped Pyjamas

Excepţional film! De mult nu am mai văzut un film care să supună spectatorul unui punct de vedere atât de diferit faţă de convenţional. Un film greu de digerat, un film care te pune pe gânduri. Pe scurt, cum reacţioneză inocenţa în preajma dezastrului. Cum se comportă, cum înţelege, cum acţionează. Concret, cum trăiesc doi copii Holocaustul. O dramă adevărată, un film trist, dar repet, excepţional. Vi-l recomand şi vă "urez" să îl vedeţi cât mai repede.

Mai jos e trailerul, pe care eu l-am văzut la Gara de Nord, la coadă pentru un bilet spre casă. Asta era pe vremea alegerilor, dar abia acum am reuşit să urmăresc integral filmul. Vizionare plăcută!

I Wanna Be Sedated

Bună duminică ziua! După o 24 de ore de furnicit prin apartament, a venit şi ziua în care să şed pe scaun în faţa monitorului şi să relatez întregii lumi cam ce am mai făcut în materie de viaţă şi distracţii.
Pentru început, examenul de marţi a fost fleeeeeex. Bine dispus după un examen reuşit, m-am apucat de conceput un pliant cu Seri Albastre pentru Gala Societăţii Civile, alături de Emil şi Adina, şi după vreo 5-6 ore începea să arate binişor. Miercuri, 9 ore de cursuri. Ajuns acasă, am reînceput munca la pliant. După corecturi, texte şi poze, a ajuns în forma lui finală. Joi, reîntâlnirea cu fizica. Am învăţat pentru examenul de vineri exact ceea ce ne-a zis profesorul că ne va da. Vineri, nasoool! Cum socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu subiectele de examen, mulţi ne-am cam luat ţeapă, căci am primit exact ceea ce nu învăţasem. Asta e, trecem peste, să ne rugăm la Sf. Cinci. Dar un necaz nu vine niciodată singur, aşa că am încurcat şi nişte nume de poze la pliant şi a ieşit cam în neregulă la imprimare. Şi, mă repet, cum două supărări nu vin niciodată singure şi o cheamă şi pe a treia, meciul Steaua-Dinamo s-a terminat 1-1. Foarte nemeritat pentru Dinamo. Şi nici măcar nu a fost vineri 13!!

La final, o melodie pe care tot în Rolling Stone Top 500 am găsit-o: I Wanna Be Sedated - The Ramones. Videoclipul este cel puţin interesant, iar melodia este vioaie. Enjoy!

Hallowed Be Thy Name

Prima piesă pe luna mai! Iron Maiden - Hallowed Be Thy Name e piesa care m-a ataşat foarte tare de stilul Iron Maiden. Îmi place ritmul şi modul cum curge melodia la solo, lucru care l-am remarcat şi mi-a plăcut şi la prima piesa Iron Maiden ascultată de mine - Seventh Son of a Seventh Son. Este melodia care m-a dus către alte hituri ale lor - Trooper, Aces High, 2 AM ş.am.d.
Videoclipul este o versiune live, însă părerea mea e că varianta înregistrată e mai melodioasă. Dacă vă place ce ascultaţi mai jos, mai daţi un search după varianta studio. La fel ca la Deep Purple, aviz neamatorilor de hard rock! Dar încercaţi, poate vă place. Play şi enjoy!

Unu maiu!

Am lipsit de aici o săptămână, dar am o scuză bună: am fost acasă. 4 zile (joi-duminică) în care m-am relaxat, m-am simţit bine şi m-am odihnit. Am petrecut 1 mai la Tein, apoi Tribel, apoi cu Laura, apoi acasă cu părinţii. Plictisitor, aţi crede? Nu a fost deloc aşa. Chiar dacă plănuiam ceva cu tentă de ieşire de grup sau mini grup, nu a ieşit din diverse motive. Însă nu îmi pare rău, nici chiar după ce mi-au povestit colegii care au fost în Vamă ce distracţii au avut.
Am rămas scârbit de ceea ce s-a întâmplat în Parcul Izvor, aşteptam să se întîmple ce s-a întâmplat în Vamă şi eram sigur că nu voi prinde loc pe tren la întoarcere.
Aşa a fost, am stat în picioare de la Braşov până acasă. Însă am avut un partener care mi-a ţinut de urât (vorba bunicii): Academia Caţavencu plus suplimentul cu cei mai sexy jurnalişti. Apropo, cine ştia că Radu Moraru, alias Naşu', e din Sf. Gheorghe?
Dinspre partea cu facultatea, mâine am examen, predau tema la matematică şi am din nou seminar la ELTH. Intrăm în pâine!
Închei aici, că mai am de învăţat!
Numai bine!

Un leu la Ateneu

Am exagerat puţin în titlu şi oricum sunt Peşti, nu Leu. Însă ceea ce vreau eu să vă spun nu e legat de zodii, ci chiar de Ateneu. Azi am fost a doua oară la Ateneu, însă de data asta cu ocazia unui concert. Întâmplarea a făcut ca eu să ajung acolo, pentru că în locul meu trebuia să meargă altcineva, dar cum colegul şi prietenul meu Murat a rămas fără partener, am decis să mă duc. Nu regret, pentru că a fost foarte frumos concertul (Mozart şi Haydn, aşa am înţeles), cu dirijor şi soprană direct din Ţara Soarelui-Răsare. Sala nu foarte plină, dar ocupată de un public educat care a sorbit fiecare minut din cele aproximativ 110.
Concertul mi-a cam stârnit pofta de mers la cultură, deci urmează să ajung la Operă (probabil cu Emil, care devine abonat) şi la un cinematograf (că nu am mai pupat cinematograf de ani).
După consumarea faptului de la Ateneu, am mers la Curte (a Berarilor), unde am savurat o halbă care să mă încălzească pentru nişte teme.

P.S. Am dat parţialul azi la matematică, nu a fost greu, dar a fost mult, sper să iasă de un 7. Vorba ceea: Murat să fie sănătos!

Child in Time

Continui seria de postări cu şi despre muzică cu o melodie pe care un coleg de la facultate mi-a trimis-o. Este vorba de Deep Purple - Child in Time. Este înregistrată în 1970 şi nu este cunoscută marelui public, poate doar amatorilor de Deep Purple. Cei care nu aveţi la suflet hard rockul nu veţi gusta partea din mijloc, dar este o melodie foarte reuşită. Daţi un click pe play şi ascultaţi!

Primăvara începe cu zilele Sfântului Gheorghe!

Bună după vacanţă ziua! Iacătă-mă-s la Bucureşti, bine nesănătos, dar împăcat cu sufletul şi cu nevoia de distracţie satisfăcută. După ce v-am adus pe blog episodul Iris - Rockstory, iată că a venit şi vremea să vă mai povestesc despre cât de faină îi viaţa în vacanţă.

Pe 17 am ajuns acasă, mai mult obosit decât fericit că sunt acasă. Primul lucru pe lista de activităţi a fost un control la ochi, mi-am schimbat lentilele, astfel că în toată vacanţa am făcut mai mult pe chioru' (pentru cei amatori de detalii, port ochelari, jumate miopie, jumate astigmatism). M-am întâlnit cu Laura, apoi am mers la Înviere cu Titi, Emil şi Emilian (asta cu linkurile am văzut-o la Emil pe blog), am jucat canasta în echipă cu Călina şi Bianca şi le-am ars o mamă de bătaie Paulei, Emilului, Emlianului şi Titiului.

Apoi am intrat în febra Seri Albastre, concertul de lansare al lui Fazakas Csaba. În colaborare pe messenger cu Adina, am muncit la site-ul serialbastre.ro, unde vă invit să daţi un click. Deja era joi şi mă apucau gândurile negre legate de teme, facultate, examene ş.a.m.d. Dar de vineri până duminică seara, nu s-a mai apropiat de mine niciun fel de gând urât. E drept, Flavius Hossu şi Flalex, Dj Project, ploaia care cădea încontinuu, karaoke, treasure hunt, Talent Show cu Edi şi Oana, cutremurul, Holograf, Boney M, berea, buşiturile cu maşinuţe, artificiile şi în primul rând prietenii m-au ajutat enorm.

Felicit organizatorii zilelor oraşului pentru poate cea mai reuşită ediţie de până acum. Concertul Holograf a fost fenomenal, drept pentru care am febră musculară la gambe... Ploaia de la Treasure Hunt n-a fost o piedică mare, dar din cauza ei sunt răcit acum.

Cât despre Treasure Hunt, pot să spun câteva cuvinte: am câştigaaaat!! Alături de Laura şi Suzi, am înfruntat ploaia, vântul, oboseala, am alergat, am gândit, am avut noroc şi în cele din urmă am câştigat. Cum orice învingător are ajutoare, mulţumim pe această cale: Alinei, Mariei şi lui Marius (fără să vrea, ne-au ajutat), dlui Ştefănescu, dlui Iliescu, dnei Cornea, Dianei, Alexandrei, mamei mele, surorii mele şi tuturor celor care ne-au ajutat. Mai jos pun şi o poză cu trofeul! Felicitări lui Vlad Vidican, Alex Drăgoi şi Dan Manolăchescu pentru organizare!

A fost o vacanţă extra faină, acum mă întorc la ecuaţiile diferenţiale şi la transformate. Numai bine şi la mulţi ani, Sfântu Gheorghe!


În spate de tot, Cipri Niţu; puţin mai în faţă, de la stânga: Vlad Vidican, echipa Triple A, Dan Manolăchescu, echipa Butterfly, iar în faţă de tot echipa PIII, de la dreapta: Suzi, Laura şi subsematul.

Iris - Rockstory

Zilele trecute am navigat puţin pe youtube şi am găsit câteva chestii faine. Şi, din aproape în aproape, am dat de o nişte videoclipuri foarte interesante. Este înregistrarea emisiunii "Rockstory - Iris" de pe TVR 2, în 5 episoade (ştiţi limita de 10 minute de pe youtube...). Este istoria trupei Iris, scurte interviuri cu ei şi cu cei care au fost alături de trupă. Probabil nu mulţi dintre cei amatori de rock ştiţi tot despre Iris. Sper ca aceste videoclipuri să vă îmbogăţească puţin cunoştinţele. Daţi play cu curaj!

Cel dintâi...

Cine nu a auzit de MTV? În zilele noastre, este cel mai la modă post tv la care se uită tinerii. Chiar dacă e şi concurenţă serioasă la capitolul ăsta, tot MTV e cel mai tare. Asta acum. Pentru că pe vremea de dinainte să ne naştem cei care avem televizorul în sânge, era la modă radioul. Muzica se asculta numai la radio sau în concerte, rareori la tv. În anul 1979, anul în care s-a înfiinţat MTV, trupa The Buggles a lansat o melodie şi un videoclip intitulat "Video Killed The Radio Star". Acesta a fost primul videoclip difuzat de MTV. Este foarte sugestiv şi a anunţat începutul unei noi ere în industria muzicală. Pentru cei amatori de rock, trupa Radiohead a încropit o variantă a melodiei. Mai jos aveţi piesa şi videoclipul original The Buggles. Play and enjoy!

Johnny B Goode

Zilele trecute am dat iama prin lista revistei Rolling Stone ale celor mai bune cântece din toate timpurile. Am căutat printre cele 500 de melodii de acolo şi am ales câteva la nimereală. Unul dintre acele cântece (cel din titlu) l-am căutat pe internet şi am dat de interpretarea Judas Priest. Foarte reuşită, adaptată la stilul lor. Însă nu m-am oprit aici şi am mai căutat până am dat de autorul ei originial: Chuck Berry. El este considerat ca fiind primul muzician rock'n'roll. Sunt conştient că toată lumea a auzit numele ăsta, dar cred că nimeni nu ştie cum arată şi ce cântă. Mai jos aveţi piesa, daţi play şi ascultaţi!
E o variantă live, din 1995, cu Bruce Springsteen.

Pământul deocamdată...

Azi, duminică, rectific, DUMINICĂ, am avut examen. La IELETEHAŞ (pentru cei avizaţi), sau la Electrotehnică (pentru cei neavizaţi). Proastă ziua aleasă, dar asta e. Cât despre cum m-am descurcat, aştept rezultatul, nu mă pronunţ în niciun fel.
Pe de altă parte, La mulţi ani! tuturor celor care îşi serbează ziua onomastică azi. Şi Hristos a înviat catolicilor şi reformaţilor!

Dinspre partea cu timpul liber, pentru că e duminică, m-am pus pe ascultat muzică pe la prânz, şi o sărit melodia din titlu. E foarte faină, îmi place foarte mult. Melodia este reuşită, versurile sunt cu subînţeles. Daţi click pe play and enjoy!

Numai bine!

Proces verbal

În data de 10 aprilie anul curent, la ora 07.14, blogul meu a fost identificat. În urma cercetărilor s-a constatat că autorul identificării este cetăţeanul Pantelimon Emil, domiciliat pe Aleea Sănătăţii, nr. 2, 15-C-16, Sfântu Gheorghe, în prezent student la Bucureşti.
Conform contractului, autorul blogului (moa) se obligă să achite despăgubiri cetăţeanului Pantelimon Emil în produse, contravaloarea despăgubirilor fiind estimată la o bere.
Menţionez, tot aici, că în contract nu scrie data limită, deci mă voi folosi de această stipulare pentru a nu-mi achita datoria decât la prima pensie.
Încheiat azi, 11 aprilie 2009, în prezenţa a zero martori.

Armata e cu voi?

Nici nu m-am întors bine acasă marţi, că m-o izbit vestea că e revoltă în Moldova. No, zic, vine democraţie în Moldova. Foarte fain. Numa că am fost şi sunt foarte sceptic că marele urss va sta deoparte. Pe tema asta nu mai continui, pentru că nu sunt destul de informat, este doar o părere vagă.
Ceea ce m-a izbit printre alte gânduri a fost întrebarea următoare: care va fi reacţia ălora din noua dreaptă? Sincer să fiu, mi se par total absurzi, stupizi şi în multe alte feluri. Nici nu mi-am terminat bine gândul, că doi tipi mai ciudaţi aveau lipit câte un abţibild cu "Basarabia pământ românesc" pe gecile de piele din posesie. Mi-am zis că a tâmpit lumea. Ajung a doua zi la facultate, afişe gen "Vino cu noi la protest diseară!". M-aş fi dus cu plăcere să susţin protestul anti comunism. Dar tema protestului era "Vrem să ne unim!". Stupid!
Nu pot să înţeleg de niciun fel care sunt motivele şi raţiunea acestei mişcări. E total ilogică. De aceea sunt foarte reticent la veştile legate de revolta-revoluţie din Moldova. În schimb, rezultatul revoltei este legat strâns de întrebarea: Armata e cu voi?

Din alte emisfere ale zilnicului cotidian de zi cu zi, Steaua a luat-o pe coajă, Rapid a luat-o de la Karamian, iar Dinamo de la familia Costea. Genial! Campionatul ăsta pare mai interesant fără Gigi la butoane, cu Timişoara în plus cu 6 puncte... Să vedem ce iese!

Mai intraţi pe www.serialbastre.blogspot.com! Numai bine!

şi de când nu am mai scris,

...multă vreme a trecut. Ei, tocmai acum vreo două săptămâni am încărcat blogul cu alte câteva cuvinte. Astăzi, voi mai încărca altele. După cum spuneam, nu am mai scris de mult timp, deci ar fi câteva evenimente care au trecut.
Pentru început, cel mai important, a fost Seara Albastră a lunii Martie (SAM), din păcate nu am putut fi prezent acolo, dar am urmărit reluarea (filmarea). Concertul acesta a fost concertul de lansare al lui Gerard Epure (chitarist, îl găsiţi la www.gerardepure.blogspot.com ), dar pe lângă recitalul lui, au mai performat mulţi artişti covăsneni, dintre care îi voi aminti pe Balint Jozsef şi pe Fazakas Csaba. Mi s-a părut frumos spectacolul, plin de surprize şi vă invit pe cei care mi-aţi descoperit blogul să daţi o fugă şi pe www.serialbastre.blogspot.com (sau daţi click sus acolo) să vedeţi toate detaliile.
Doi la mână, a fost şi dubla cu Serbia-Austria, de la care am luat-o pe coajă cu 5-3 (total). Ce pot să spun e că m-a deranjat mai tare ce s-a scris, transmis, televizat şi spus despre echipa naţională, decât jocul şi faptul că am pierdut. Toţi cei care îl vedeau acum 2 ani pe Piţurcă salvatorul naţionalei, eroul, preamăritul, atotputernicul, au uitat cuvintele spuse şi au început campania anti, cu toate mijloacele posibile: înjurături ieftine, păreri degeaba despre jocul de fotbal, intervenţii făcute de floarea-lelii şi aşa mai departe. Da, e adevărat, trebuie o schimbare! Dar de la schimbare până la ce se face la noi de obicei, e mare diferenţa. În fine, asta ne e presa şi firea noastră.
Trei: la facultate urmează nişte săptămâni tari, cu examene parţiale, deci o să ne scriem mai rar...
Şi, ca să zic aşa, vestea numărul zero în ordinea importanţei este că Cristi Minculescu este în regulă, a ieşit cu bine din intervenţiile chirurgicale pe care le-a suportat. Aştept să treacă perioada de recuperare, îi urez multă sănătate pe această cale şi îl aştept la următorul concert Iris!
Cam atât pentru acum, sigur am uitat ceva să scriu, dar vârsta mă scuză (:P)!

Numai bine!

Ora Pământului

Sâmbătă, 28 martie 2009, de la 20.30 până la 21.30, toată lumea stinge lumina!

Şi ce dacă e vânt...

...şi ce dacă sunt ploi, nu ne vom opri din noapte în zori... Refrenul Iris Maxima. Cel pe care toţi fanii Iris ar trebui să îl fredonăm acum. Cristi Minculescu e în Germania, împreună cu soţia lui şi este pregătit pentru transplant. Din câte zice presa, se pare că sunt 99% şanse să îşi revină complet. Asta îmi dă speranţe.
Am totuşi emoţii în ceea ce priveşte evoluţia lucrurilor, pentru că nu sunt sigur de toată povestea apărută în ziare. Însă cred şi sper că totul va fi bine şi că voi avea şansa să mai prind măcar un concert Iris.
Ascult Iris de prin 2001, aveam 3 piese pe calculator de la ei (Floare de Iris, De vei pleca, Somn Bizar) şi am prins gustul muzicii rock. De atunci şi până acum 4 ani, am tot strâns, am tot căutat piese şi acum mă pot lăuda că am cam toate piesele lor de pe albume, plus câteva înregistrări mai vechi cu Dan Bittman solist. Chiar dacă între timp am mai găsit şi Iron Maiden şi Judas Priest, tot Iris rămâne trupa mea de suflet.
Aştept veşti noi şi bune din Germania, pentru că vreau să bifez al cincilea concert Iris. Indiferent de toate zvonurile apărute în presă, indiferent de măgăriile pe care le face Adevărul cu campania 1.000.000 de mesaje, indiferent de banii care sunt la mijloc, mai important este ca Iris să rămână. Dacă asta se întâmplă, nu prea mă interesează restul. Multă baftă, Cristi, sper să ne vedem la următorul concert Iris!
Bună seara, prieteni!

Ca la 20 de ani...

Eeeee, uite că a venit şi vremea să fiu şi eu tânăr fără griji şi fără bani cu acte în regulă. Am o cincime de secol! Oau!
Am avut parte de multe surprize de ziua mea şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaj sau m-au sunat şi celor care au venit la gară ca să îmi cânte şi să mă facă să mă ruşinez... Deeeeci, dacă îmi aduc bine aminte, trebuie să zic mulţumesc următorilor: mama, tata, sora mea, Laura, Emil, Oana, Oana, Emilian, Diţulachis, dna Grosar, dna Roman, dna Dirigintă, Mădălin, Jozsi, Suzi, Adina, Diana, Grisu, Laura, Alinuţa, Ioana, Robert, Andreea, Roxi, Cristi, Sergiulică, Emilian, Roxi, Titi, Radu, Nenea Aurică, Ana, Ana, Paula, Vlad, Andreea, Bianca, Maria, Seicu, Dani, Csabesz, dna Băilă, dna Ştefănescu, dna Gavrilă, Ştefi, Vali, Velicu, Florin, Dani, Călina, Tonia, Cristina...ei şi acu nu-mi mai aduc aminte, dar promit să modific postarea de fiecare dată când îmi mai aduc aminte.. Vă mulţumesc încă o dată!
Acum mă pregătesc pentru prima zi de student de 20 de ani. Sunt tare curios să văd care e diferenţa (sic!). Până la următoarea scriere, vă salut de 20 de ori!
Numai bine!

Hei, tramvai...

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai...timpul trece ca un fum şi eu fac 20 de ani... OAAAAA!! Hmm.. încă nu-i simt, sunt tot pe la 18... Facultatea mă cam stresează în ultimul timp, e destul de tare semestrul ăsta, dar eu sunt tânăr, doamnă, cu spatele frumos (vorba poeziei)..
E tare să ştii că urmezi să ai 20 de ani... te simţi mai experimentat decât erai la 19, parcă e o mare diferenţa, şi totuşi te simţi tânăr în floarea florilor. E, cred, cea mai frumoasă vârstă. Dar aştept să văd ce îmi rezervă al 20-lea an de viaţă..
În afară de drama împlinirii venerabilei vârste de 20 de ani, în ultimul timp am mai tras cu ochiul prin ziarele de sport şi devin din ce în ce mai convins că presa de sport din România e degeaba. Toţi zic asta, dar foamea de bani şi imagine şi vânzare e mai mare decât părerea comună a tuturor. Asta e... Parcă aş vrea totuşi să citesc sumarul meciului decât înjurăturile din vestiar şi cine e cel mai tare din parcare, adică vestiar... Şi totuşi, nu există numai fotbal... Dar no... preşedinţii şi pe cei care scriu nu îi poţi schimba când vrei.
Cât despre călătorii, tocmai ce am fost prin urbea mea natală, şi a venit iarna iar... apoi am venit la Bucureşti... şi iar, ploaia şi frigul după mine. Nu sunt prea norocos la capitolul ăsta. Şi apropo, baba mea o fost cam cu dinţi şi fiţe. Adica vremea din ziua aleasă de mine, la ce vă gândeaţi?
No, cam atât pentru acuşica, mă întorc la frumoasa meserie de student şi la fabuloasa datorie de a-mi face temele conştiincios şi zâmbitor! Dar cu puţin Iris, o cântare şi oleacă de messuială, trece repede treaba.
Numai bine!

Ioiii.. şi mai intraţi pe Seri Albastre!

Om bun

Bună amiaza! E duminică azi, 1 martie, a venit primvara (cel puţin la Bucureşti), şi ieri am fo la Gala Folk Om Bun. Şi cum am promis, azi scriu valamit-ceva despre aista.
Păi, ieri am avut şi prima intrare in Sala Palatului, e foarte mare, foarte faină şi cald! Decorul nu a fost cine ştie ce, la ce mare eveniment a fost era doar un amărât de banner. Dar simplu şi eficient. Prezentatorul, Adrian Ivaniţchi, a deschis seria recitalurilor cu un cântec compus de el, apoi pe rând au urmat: Forţele de Muncă, Nicu Alifantis & Zan, Emeric Imre, Tatiana Stepa, Ada Milea (foarte foarte foarte tare cântecul cu Apolodor), Daniel Iancu, Victor Socaciu şi Biroul Executiv (citez: vin ai noşti, pleacă ai voştri, noi rămânem toţi ca proştii...), Vasile Şeicaru cu Cnejevici, Mircea Vintilă cu Brambura ("Te du Mărie..."), moroşanu' Ducu Bertzi şi ultimul dar nu cel din urmă Baniciu cu Cnejevici.
Surpriză mare (pentru mine) a fost că Baniciu şi Cnejevici au venit cu formaţia Pacifica. Surpriza a fost plăcută, sună altfel toate piesele, e ca pe vremuri. Toate astea au ţinut cam 5 ore... Dar nu le-am simţit că au trecut.
Concluzia: mă bucur că am ajuns la concert, mă bucur că am fost cu cineva la care ţin foarte mult, mult, mult de tot şi mă bucur că am auzit două bancuri de la prezentator pe cale le voi divulga cu prima ocazie!
Numai bine!

I'm feeling blue...

Bună seara! Bună seara! Am venit cu sănioara! Uite că îmi semi-încalc promisiunea şi scriu şi înainte de concertul de sâmbătă... Păi, vă puneţi întrebarea ce m-a făcut să scriu şi azi.
Este vorba de un eveniment foarte important, care înseamnă mult pentru viitorul a multor persoane care mi-s dragi şi la care ţin. Este vorba de Gala Serilor Albastre, un proiect care deja se arată foarte reuşit şi la care am muncit mult alături de ceilalţi.
Îmi pare rău că facultatea nu-mi permite să fiu acolo, să mă dau şi eu mare (glumesc, bineînţeles...), dar mai ales să urmăresc spectacolul, care va fi, fără îndoială, de excepţie.
Ţin să felicit pe această cale pe toţi cei care au pus umărul la realizarea acestui program de promovare şi pe cei care simt valoarea serilor albastre!
Seri Albastre şi ne mai vedem/citim după concertul de sâmbătă!

şi vom rămâne tineri ani în şir...

De când pe blog nu am mai scris, multe şi răscoapte s-au mai întâmplat. A fost omorât Marian Cozma, am terminat sesiunea, s-a anulat spectacolul din Sfântu Gheorghe al lui Florin Piersic, Iris şi-a amânat turneul şi Cristi Minculescu are nevoie de transplant la ficat.
De prima s-a scris şi s-a rescris, tot ce se poate spune e că ar trebui să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat şi să devenim mai atenţi la valorile care ne reprezintă ţara. Despre a doua chestiune, nu e mare lucru, singurul lucru de menţionat e ordinea notelor... 9 7 6 7 9... super tare! :)) Spectacolul "Străini în noapte" s-a anulat pe motiv de frig în sală. Mă rog, s-a anulat din cauză că au plecat actorii, fapt determinat însă de frig.
Lucrul care m-a "afectat" cel mai mult a fost vestea că Iris şi-a amânat turneul şi că virgulă Cristi e la spital. Sincer, fiind un fan Iris, mă aşteptam să vină şi vestea asta, însă cu totul şi cu totul alt deznodământ. Sunt optimist, sper că vor mai fi concerte Iris, deşi nu prea cred eu tot ce s-a zis cu boala genetică a lui. Toată lumea ştie că a fost cisternă la propriu. În sensul criţei. Sunt totuşi conştient că fanii trebuiau să primească veşti bune. Şi dacă e adevărat, sunt foarte bune. Dacă burta e de la boala genetică, e mai bine decât ciroză. Dar, repet, cu riscul de a mă repeta, că sunt optimist şi aştept următorul concert Iris.
Momentan, aştept Gala Folk Om Bun, la care am bilet, şi care este o premieră pentru mine: primul concert la Sala Palatului.
Promit să scriu după concert!;)

Cuvant inainte...

Au trecut cam două săptămâni de când am contul creat, cam o săptămână de când am intrat să văd cu ce se mănâncă un blog (mă refer la blog propriu, că altfel am mai învăţat meserie de la altele) şi cam 3 zile de când am facut setările la aspect şi la alelalte accesorii şi accesibilităţi.

So... mă aflu astăzi, 13 februarie 2009, în faţa calculatorului scriind primul meu post pe blogul propriu... L-am denumit cuvânt înainte (când va veni vremea, voi scrie şi un cuvânt după) pentru că aşa se cuvine, când începi ceva, începi cu începutul. Ce logic sună! Glumeam... i-am zis aşa pentru că aici voi scrie "my expectations" (dacă e corectă exprimarea), cam la fel cum scriu şi poetriştii poetristeţile lor ars poetica, numai că la un alt nivel (vorba cântecului).

Unu la mână (dacă trec de 10, încep cu unu la picior), nu voi spune nimănui despre blogul ăsta, va fi secretul secreţiilor, deci cine află primul are o onoare mare de tot. Mă aştept să scriu atunci când chiar am ceva de scris, să nu arunc vorbe goale, ceea ce scriu să mă reprezinte cu adevărat şi bla bla restul scopurilor unui blog.
Să-i dăm bice!